Ce i-aș cere eu lui 26 dacă l-aș avea chiar acum în fața ochilor? L-aș ruga, în primul rând, să-i tragă un șut în fund lui 25 și să-l trimită pe tărâmul anilor trecuți. L-aș ruga să nu asculte de el, să nu învețe nimic de la el și să aibă răbdare cu mine, că-i voi arăta eu treptat tot ce trebuie să știe, tot ce trebuie să facă. L-aș ruga să se desfășoare ușor, să nu mă fugărească, să nu mă amețească, să nu mă tragă în vâltoare. L-aș ruga să mă alinte, să-mi facă surprize frumoase și să-mi țină toți oamenii dragi aproape. L-aș ruga să-mi fie prieten, așa cum 25 n-a știut să fie până la capăt. L-aș ruga să-mi pună condeiul într-o mână de câte ori inventez pretexte pentru a nu scrie și cartea în cealaltă de câte ori mi-e lene. Să iasă cu mine în parc atunci când nu mă urnesc și să mă ducă la teatru chiar și atunci când nu am bilete. L-aș ruga să mă învețe din experiența lui vastă – de an trecut prin viețile multora – încotro să mă îndrept și încotro nu, în cine să mă încred și în cine nu.
Și apoi l-aș pupa suav pe obraz și i-aș mulțumi că a intrat așa frumos pe ușa mea. Căci da, am avut o zi de naștere minunată. Mulțumesc.
Tweet