Dacă aici am făcut un scurt rezumat al lucrurilor pe care noi le-am văzut/trăit/aflat în Kuala Lumpur, m-am gândit să revin și cu o listă a aspectelor practice. Că poate vor folosi vreodată cuiva care își dorește să vadă acest oraș. 🙂
Așadar:
(1) Moneda locală este malaysian ringgit (MYR). Este destul de simplu să faci conversia prețurilor în lei, pentru că 1 leu = ~1.075 MYR. Nouă ne-a fost ușor să ne orientăm. E bine să ai euro sau dolari la tine, pe care îi poți schimba la orice bancă sau casă de schimb valutar autorizată. Cel mai simplu este să plătești cu cardul sau direct cu moneda locală, altfel conversia la restaurante (de exemplu) nu este deloc avantajoasă. Plus că nu peste tot sunt acceptate monedele străine.
(2) Viza. Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru a vizita țara, atâta timp cât sejurul este mai scurt de 3 luni, iar pașaportul mai are minim 6 luni de valabilitate.
(3) Electricitate. Pentru că a fost colonie britanică, Malaezia mai are niște reminiscențe ale trecutului, printre care se numără și prizele. 🙂 Prin urmare, cel mai indicat ar fi să ai măcar un adaptor la tine (modelul britanic, cu 3 pini). Noi am găsit la recepția hotelului (sunt pregătiți pentru turiști), de exemplu. Dar ar fi indicat să nu te bazezi pe asta.
(4) Greu cu engleza. Și nu pentru că nu ar ști limba – nu am avut nicio problemă din acest punct de vedere. Dar, fiind primul contact cu Asia, mi-a fost extrem de dificil să mă obișnuiesc cu engleza pe care ei o vorbesc, pentru că au un accent foarte puternic (evident). Tocmai de aceea, trebuia să fim super concentrați peste tot pe unde am fost, ca să fim siguri că pricepem informația corectă. Spre final, ne obișnuisem deja cu felul în care ei pronunță anumite cuvinte. Plus că este amuzant să vezi cuvinte din engleză scrise aproape la fel cum se pronunță (strawberry = strawberi).
(5) Atenție la trecerile de pietoni și la semafoare. Nu am reușit să aflăm, până am plecat din oraș, care sunt regulile de circulație pentru pietoni. Mi se părea că stai o veșnicie la trecere (chiar și la cele semaforizate, cu buton) și că șoferii nu au absolut nicio tresărire față de cei care traversează. Adică senzația mea a fost că pietonul trebuie să se ferească de mașini, iar șoferii nu au vreo responsabilitate în această direcție.
(6) Este un oraș în continuă dezvoltare. Mi-a depășit așteptările, recunosc. Am făcut un tur cu hop-on hop-off și în centru și la periferie și peste tot am observat că se construia – rezidențiale sau clădiri de birouri. Există o forfotă permanentă în oraș (inclusiv noaptea) și un zgomot de fond pe care îl resimți abia după ce pleci. Ca infrastructură de transport, autobuzele sunt la putere, din ce-am observat. Noi am preferat să mergem foarte mult pe jos, ca să ne bucurăm de tot, deci nu am folosit deloc transportul în comun.
(7) Hotelul. Am stat la ParkRoyal Serviced Suites și totul a fost excelent. De la faptul că ne-au împrumutat cu malaysian ringgit (MYR) când am ajuns (uitasem să schimbăm banii în aeroport) pentru a plăti taxiul și până la micul-dejun, totul a fost excelent. Camerele extrem de mari și curate, personalul foarte amabil și hotelul relativ bine amplasat. Noi ne-am descurcat doar pe jos în mare parte, iar pentru drumurile foarte lungi am închiriat mașină cu șofer. Hotelul are și o piscină frumoasă, în aer liber, la etajul 30 – pe care noi nu am apucat să o testăm, pentru că seara am avut noroc de ploaie și fulgere și nu era recomandat să stai acolo. Un singur lucru nu mi-a plăcut aici (dar e chestie de opțiune personală): peste tot exista un miros pregnant de bețișoare chinezești cu aromă de trandafir (așa am identificat eu, cel puțin). Atât de tare m-a marcat acest miros, încât mi se părea că și apa a împrumutat aroma și mi-era greu să o beau.
(8) Restaurante care ne-au plăcut. Două ni s-au întipărit pe papilele gustive, dintre cele pe care le-am testat acolo:
- Opium KL – am fost chiar în prima seară, când am ajuns, pentru că era și destul de aproape de hotel. Dar mi-a plăcut tot – de la atmosferă (muzică live, cântată la guzheng), trecând prin preparate (eu mi-am luat o porție de Creamy Butter Prawns – excelenți gătiți și porția consistentă) și până la servire. Din păcate, nu-mi amintesc prețurile exacte, decât că erau destul de piperate. Dar merită, cu siguranță.
- Senya Sake and Dining – destul de ușor de ajuns la el de la Turnurile Petrons, este un restaurant cu specific japonez (dacă numele nu e destul de sugestiv :)). Pentru că este foarte aglomerat la ora prânzului, comanda se face direct pe tabletă, ceea ce ușurează foarte mult situația și le permite chelnerilor să-ți aducă foarte prompt ce ți-ai dorit. Meniul este destul de variat, au și opțiuni de meniuri complete, iar prețurile foarte bune.
