Anul ăsta am ajuns pentru prima dată la Electric Castle. Un festival despre care am auzit extrem de multe lucruri în trecut. Și am și văzut – pe conturile de social media. Probabil că astrele nu s-ar fi aliniat nici acum, dacă Lidl, care a fost partener strategic EC, nu ar fi ajutat un pic. 🙂
Ca first timers ai acestui festival, am încercat să gustăm cât mai mult din toată experiența. Și uite ce am descoperit noi.
Lucruri care ne-au plăcut:
1. Organizarea (sunt Fecioară, era inevitabil să nu fie primul punct de discuție 🙂 ). Am fost impresionată de cât de bine organizată este toată povestea.
- Bus-ul. Dacă ești cazat în Cluj (așa cum am fost noi), există opțiunea să iei un bus oficial EC până la Bonțida. Oprește în 2 locuri cheie din oraș (noi l-am luat de la Sala Sporturilor ”Horia Demian”) și costă 10 lei dus și 10 lei întors. Înțeleg că au pus în mișcare 70 de astfel de bus-uri pe timpul festivalului și chiar sunt extrem de utile. Cu excepția zilei de vineri, când ambuteiajele din oraș și din afara lui au încurcat puțin orarul autobuzelor și cozile de așteptare au fost mai lungi, totul a mers ca uns. Sunt foarte curate, îngrijite și ne-am descurcat excelent așa, fără să ne legăm la cap cu mașina.
- Brățara de festival. După tot felul de experiențe nefericite în trecut cu alte festivaluri sau concerte, sistemul de încărcare a banilor pe brățară mi s-a părut că a mers excelent. Cu atât mai mult cu cât brățara este conectată la aplicația de mobile Electric Castle și poți vedea în timp real cât ai cheltuit, pe ce ai cheltuit și ce sumă mai ai disponibilă. În plus, noi am conectat ambele bilete la același cont, să-l putem încărca o singură dată și să beneficiem în paralel de posibilitatea de plată.
- Lockerele. Dacă aveai obiecte de valoare, cu grija cărora nu vrei să stai pe tot parcursul zilei, puteai profita fără probleme de casetele de valoare puse la dispoziție în zona special amenajată. Noi nu am folosit această facilitate, dar am văzut destul de mulți oameni profitând de opțiune.
- Toaletele. Una dintre marile mele fobii, când vine vorba despre astfel de evenimente. 🙂 Totuși, mi s-au părut destul de multe, cât să nu stai la cozi interminabile în momentele cheie din festival. La curățenie cred că se mai poate umbla, dar aici ține și de educația oamenilor care intră acolo – o altă poveste.
2. Descoperi mereu câte ceva nou. Din păcate, eu nu am mai fost la un festival de muzică în România de pe vremea BestFest-ului, la care eram abonată an de an. Și mă așteptam, cumva, ca experiența să fie similară. Doar că nu este, e ceva total diferit, în sens pozitiv. Pe măsură ce iei spațiul la pas (și e mare), îți dai seama că în fiecare colț găsești ceva nou de făcut, de admirat, de postat pe Instagram. 🙂 Asta se datorează, cu siguranță, și brandurilor partenere, care au înțeles că nu este suficient doar să fii acolo, ci că trebuie să creezi experiențe reale, diferite pentru participanți, ca să fii vizibil. Nu este absolut deloc ușor să faci asta, știu sigur, dar s-au străduit foarte tare și s-a simțit din plin.
3. Ai foarte multe opțiuni de mâncare și băutură. Mi s-a părut că poți găsi câte ceva pentru toate gusturile la zona de food court și asta este important, mai ales când stai acolo toată ziua. Fără să fiu părtinitoare, zona de Royal Garden de la Lidl am apreciat-o cel mai mult, pentru că puteai găsi în permanență acolo salată de fructe proaspete și fresh-uri diverse – chiar și la 3 dimineața. După burgeri sau pulled pork sau clătite sau donuts, simțeai nevoia de ceva light și fresh. Așa că am profitat din plin de situație.
4. Oamenii și atmosfera. Am văzut acolo tot felul de oameni, de toate vârstele și din toate categoriile, pe care poate nu mi-aș fi imaginat să îi întâlnesc la festival. Este un mix foarte divers, dar plăcut. Iar atmosfera, per total, a fost extraordinară. Tocmai pentru că fiecare, indiferent de gusturi sau preferințe, putea găsi ceva de făcut – să stai pe puf, să stai pe iarbă, să stai în hamac, să stai pe treptele de la castel, să stai pe lăzi de bere, să stai în picioare la masă, să bei alcool, să bei smoothie, să bei digestiv, să bei suc, să te dai în roată, să te dai în lanțuri, să-ți faci tatuaj, să stai pe net, să asculți muzică, să stai la concerte, să mănânci, să-ți faci grătar, să faci poze de Insta, să joci fotbal, să joci fussball, să joci volei și lista poate continua la nesfârșit.
Mă gândeam că, dacă am fi stat în camping, probabil că am fi simțit și mai bine experiența Electric Castle. Dar nu am fost confortabilă cu acest gând, mai ales că știam din anii trecuți, de la oamenii pățiți, ce înseamnă combo-ul de camping & ploaie. 🙂 Anul ăsta a fost mai norocos, dar nu avea de unde să știu asta.
5. Curățenia. Nu a fost bec, în mod evident. Dar oamenii mi s-au părut destul de responsabili cu resturile pe care le lăsau în urma și zona a fost destul de curată per ansamblu. Am văzut că au fost și tot felul de activări de waste, iar coșuri în care să lași ambalajale sau resturile alimentare existau la tot pasul.
6. Ploaia. Îmi dă mâna să spun asta, pentru că anul ăsta, cât am fost noi acolo cel puțin, a plouat doar foarte puțin. Și chiar dacă cizmele stăteau la căldură, la locul de cazare, și nu în picioarele noastre, nu am resimțit vreun disconfort. Au ajutat mult drumurile pavate cu scânduri sau cauciuc, zonele cu pietriș și cu talaș. A plouat atât cât să trăim un strop din spiritul EC al anilor trecuți. 🙂 Dacă s-ar fi întins mai mult de-o oră, probabil că ar fi sărit de pe lista asta direct pe următoarea.
Și pentru că veni vorba, iată și lucrurile care nu ne-au plăcut atât de mult:
1. Line-up-ul de duminică. Bineînțeles, este strict chestiune de gust și opțiune personală la mijloc, dar mi s-a părut că au lăsat pentru ultima zi de festival aproape toate numele de pe afiș pe care mi-aș fi dorit să le văd în concert. Noi a trebuit să plecăm duminică la prânz, din motive obiective, și mi-a părut tare rău să las în urmă și Franz Ferdinand și House of Pain și Șuie Paparude și deadmau5, ca să numesc doar câțiva. Nu știu dacă a existat un raționament în spate (să păstreze participanții până în ultima clipă, de exemplu) sau pur și simplu așa s-au aliniat stele.
Altfel, aș mai menționa că m-a șocat, în sens pozitiv, cât de mulți oameni s-au strâns la Subcarpați, la Main Stage, comparativ cu concertele Nero sau Paul van Dyk. A fost foarte fain momentul lor!
Dacă m-aș mai întoarce? Clar da. Mă simt nesatisfăcută de faptul că a trebuit să plecăm mai devreme decât ne propusesem. Mi se pare că ar mai fi fost mult loc de zăcut acolo, printre muzică și natură.
Poze oficiale și mult mai bune decât cele făcute de mine sunt de găsit pe pagina lor oficială de Facebook. De acolo reiese și mai bine toată atmosfera festivalului.
