Recunosc. Prima dată când am auzit despre povestea cu wishlist-ul a fost într-un episod din Sex and the city, în contextul unui baby shower. Mică fiind și piața din România încă destul de crudă pe-atunci, mi s-a părut absolut senzațional să poți face asta. Pentru că mereu am apreciat cadourile practice.
Dar adevărul adevărat este că oamenii nu au de unde să știe ce anume îți dorești tu sau ce definești a fi ”cadou practic” dacă nu spui – cu detalii. Și nu apuci mereu să spui sau, cel puțin, nu tuturor. Plus că, dacă apuci să spui mai multor persoane, te poți trezi cu același cadou din mai multe direcții. Adică lucurile devin destul de complicate și mie îmi place cu organizarea. 🙂 Prin urmare, un wishlist este fix ceea ce trebuie, ca să nu primești un cadou frustrat (am scris articolul în 2013 și tot minunat îl găsesc). Mi se pare că între apropiați, și mai ales la vârsta asta, n-ar trebui să mai fie un subiect tabu. Ba din contră.
Gândindu-mă la chestia cu wishlist-urile, mi-am amintit de o întâmplare super amuzantă, pe care nu am cum să nu o împărtășesc aici. Am tot propovăduit povestea asta prin grupul de prieteni și le-am tot explicat cât de util ar fi. Și se apropia ziua unei prietene. O întrebăm pe WhatsApp, mai în glumă, mai în serios, ce-și dorește de ziua ei. Noi aveam deja planuri făcute, că nu ne așteptam să primim vreun răspuns. Dar ne-a luat prin surprindere și ne trezim cu o listă cât se poate de specifică: adidași la modă, jachetă toamnă-primăvară (whaaaat?), cizme fără toc, cercei, geantă gen rucsac, haine. Și a încheiat apoteotic cu ”practic sunt ok cu orice”. 🙂
Într-o primă fază, am început să ne stoarcem creierii și să căutăm obiectele de pe listă – să respectăm dorința, dacă tot exista. Dar am avut un mare blocaj, pentru că nu ne dădeam seama ce își dorește mai exact. Ce înseamnă adidași la modă? Că dezbaterea din grup a fost destul de intensă pe subiect, fiecare având o percepție diferită asupra acestui aspect. Și ce înseamnă mai exact jachetă toamnă-primăvară? Sau cizme fără toc? Le vrea lungi, le vrea scurte? Platformele se pun ca toc sau nu?
Când ne-am dat seama că nu ajungem la nicio concluzie, am decis să mergem mai departe cu planurile noastre inițiale, plus un concept de cadou unic, intitulat ”Ai grijă ce-ți dorești”. Și sub această umbrelă am început să adunăm o serie de lucruri care răspundeau literalmente criteriilor ei de pe listă – o pereche de cizme cărora le-am rupt tocul (să devină cizme fără toc), adidași glossy (pe care unii i-ar considera la modă), o jachetă cu două fețe (pe o față am pus textul toamnă, pe cealaltă primăvară) și tot așa. Totul așezat în pungi de firmă – nume mari, grele. Îmi pare rău că nu mai am fotografii cu toate, căci vă jur că a fost delicios.
Acum, în apărarea noastră, trebuie să menționez că suntem prietene foarte bune și știam că va gusta gluma din plin. Ceea ce s-a și întâmplat. Se topea de râs pe măsură ce mai deschidea câte o pungă și vedea că a primit exact ce și-a dorit și, totuși, atât de departe de ce și-a imaginat.
Ce am învățat cu toții din această scurtă poveste? Dacă tot ne apucăm să facem un wishlist, el trebuie să respecte câteva criterii simple, pentru a fi eficient:
- obiectele să fie specifice (cu link, dacă se poate; dacă nu, măcar o referință)
- să acopere o plajă mai largă de costuri (pentru toate buzunarele) și să fie realist
- să ajungă la o singură persoană, de încredere, pentru a centraliza totul (ăsta s-a dat deja/ăsta mai e disponibil)
- dacă primești lucruri care nu sunt pe wishlist, să te bucuri totuși și să apreciezi.
- și bonus (nota autorului): experiențele sunt la fel de încurajate pe listă, ca și obiectele. Sau chiar mai mult. 🙂
