City break în București.

Trecând pe lângă un grup de turiști la un moment dat, mi-a răsărit în minte: ”Oare ce-au venit oamenii ăștia să vadă aici?”. Și mi-am dat seama că, deși m-am născut și am crescut în București, nu aș ști ce să le recomand străinilor să viziteze, dacă mi-ar adresa întrebarea. Prin urmare, de mult mi-am pus în gând să-mi iau timp preț de un weekend pentru a descoperi Bucureștiul turistic, așa cum arată el pe TripAdvisor, de exemplu. Recunosc, până la urmă nu a fost un weekend, a fost doar o duminică. Și mai recunosc și faptul că am dat skip anumitor recomandări de pe TripAdvisor – ba că nu mi se păreau relevante, ba că eram sceptică apropo de prezentarea de acolo, ba că le mai văzusem în trecut.

După un scurt research, am rămas cu câteva activități în program, iar ziua noastră a arătat cam așa:

(1) Mic dejun la Rue du Pain. Aici am trișat puțin, pentru că localul nu apare deloc în clasamentul restaurantelor pentru ”mic dejun” pe Trip, ci doar la Bakeries. Plus că mai fusesem, dar am vrut să mergem la sigur. Pe primul loc în categoria ”Breakfast” este Simbio – și aici am fi aterizat și noi, dacă nu ar fi deschis de la 10.00 :). Altfel, Rue du Pain își deschide ușile de la 08.00, îți oferă o cafea minunată, un fresh de portocale pe măsură, ouă Benedict delicioase, iaurt grecesc cu fructe, patiserie și cam tot ce-ți mai dorești, pentru un start grozav al zilei.

(2) Palatul Primăverii (Casa Ceaușescu). De la micul dejun am făcut fix 10 minute până la următorul obiectiv de pe listă. Am fost destul de sceptică inițial – dacă merită sau nu cei 30 de lei/persoană intrarea. Muzeul este deschis de miercuri până duminică, între 10.00 și 17.00. Ideal ar fi să suni și să faci rezervare în prealabil. Noi am mers la risc și am reușit să intrăm totuși. Și spun totuși, pentru că am fost uimită să văd câți turiști erau acolo și cât de aglomerat era locul. Turul prin muzeu se poate face doar însoțit de ghid – română sau engleză – și durează cam 45-50 minute. Deși este doar o casă – reședința privată a soților Ceaușescu între 1965 și 1989 -, spațiul este fascinant. Încărcat de povești, de istorie, de lux, dar și de kitsch. Ca un mic spoiler așa, doar pentru a vă motiva să mergeți, soții Ceaușescu aveau în casă piscină interioară, grădină botanică, cinematograf, cramă, spațiu pentru fizioterapie, saună, solar, coafor și frizerie. Plus că veți păși în garderoba personală a Elenei, unde sunt păstrate încă multe rochii, genți, pălării și blănuri.

(3) Observatorul Astronomic. Duminica este deschis doar până la ora 14.00 și aici mai mult m-am încăpățânat să merg, pentru că știam din start că ziua nu va fi la fel de spectaculos ca noaptea. Și nu m-am înșelat deloc. Dacă vreți să mergeți ziua, puteți face doar observații solare, unde se văd și exploziile solare. Dar, dacă nu te pricepi (și eu nu mă pricep deloc, să o spun pe-aia dreaptă), nu este fascinant sau impresionant în vreun fel. Am vrut să ajung musai acolo, însă, pentru că de mult mi-am propus și nu s-a întâmplat. Intrarea costă doar 5 lei de persoană, iar pe site există un ghid de vizitare foarte bun, cu multe informații utile, de care poți ține cont pentru o experiență completă – la ce oră să mergi acolo în funcție de ceea ce-ți dorești să vezi, ce poți observa pe cer în funcție de perioada anului etc. Personalul a fost foarte politicos și a încercat să ne ajute cu tot felul de informații și referințe – asta mi-a plăcut. În mod cert vom reveni.

(4) Roata Mare din parcul Tei. Și aici tot vorba de încăpățânare a fost. Că m-am gândit că am fost în Budapest Eye, în London Eye și că nu se poate să nu fi văzut chiar Roata Mare (să-i zicem noi Bucharest Eye, de dragul comparației :)). Prețul biletului este de 20 lei/persoană, ceea ce este destul de mult pentru ce oferă. M-a dezamăgit faptul că în acest preț este inclusă o singură tură cu roata. După ce a durat aproximativ 14 minute rotația (se mișcă extrem de încet), mi-am dat seama că n-aș mai fi rezistat de plictiseală și oricum m-aș fi cerut eu jos la a doua. 🙂 Dacă știi orașul bine, îți dai seama că se vede de-acolo, de sus, și Piața Presei și Casa Poporului și vei recunoaște și alte clădiri înalte din arhitectura Bucureștiului. Dar așa, la o privire super atentă. Altfel, ochii îți cad mai întâi pe șantierul de lângă, pe un lac aproape jegos, pe un maldăr de gunoaie…dacă mergi acolo ca turist, vei fi destul de dezamăgit de situație.

Ne-am mai plimbat puțin prin parcul Tei, că pe site se vând pompos, cu tot felul de atracții: carusel, Casa Groazei, Roller Coaster, lanțuri etc. În realitate, mi s-a părut cam tristuț totul (era și destul de pustiu, fiind imediat după ora prânzului) și nu m-a impresionat. Treaba este că, în 29 de ani, eu nu-mi amintesc să fi pășit vreodată prin acest parc. Deci am bifat ceva nou, până la urmă.

Pe lista mea inițială mai aveam câteva obiective, care nu s-au concretizat din divserse motive:

– Romanian Kitsch Museum – mi s-a părut foarte tare ideea și cred că ar fi fost super amuzantă experiența. Din păcate, am tot sunat la numărul de pe site și îmi intra căsuța vocală. Ceea ce m-a făcut să cred că nu mai există deloc. Și am abandonat misiunea. Acum, uitându-mă pe pagina lor de Facebook, observ că au activitate intensă, deci poate ar fi fost indicat să dăm o fugă până acolo.

– Alkimik – atelier de fotografie alternativă. Aici știam deja că nu este deschis duminica și sunasem să văd dacă putem merge în altă zi, care sunt condițiile de vizitare etc. Mi-aș fi dorit un ambrotip, că nu e ceva ce găsești pe toate drumurile în ziua de azi. Nici aici nu mi-a răspuns nimeni la telefon (nici măcar în cursul săptămânii) și am renunțat.

– Casa Poporului – recunosc că nu am văzut-o niciodată în tur complet. Am apucat să mai văd părți din ea pe la evenimente, expoziții sau târguri. Dar mi-ar fi plăcut să aud povești, mituri și istorii de la ghizi, să aprofundez puțin situația. Din păcate, programarea vizitei trebuie făcută cu 24 de ore înainte (ucid oamenii ăștia orice urmă de spontaneitate :)) și oricum turul cu terase nu era disponibil (ceea ce m-a întristat).

Acestea fiind spuse, mi-aș dori să repet experiența și să mai văd și alte lucruri. Sunt convinsă că, luat la bani mărunți, Bucureștiul poate fi fascinant în felul lui. Ce ne-ar ajuta, însă, ar fi recomandări în direcția asta – voi ce ați vizita într-un city break prin București?

Tweet