Ce ușor e să fii părinte în București.

Dragul nostru primar al capitalei (din trecut, prezent și viitor, că lipsurile n-au apărut de ieri, de azi și nici nu or să dispară mâine, mai mult ca sigur),

Voiam să îți spun doar ce ușor e să fii părinte în București. Doar că nu. Deloc. Sigur, nu-mi dădeam seama prea bine de lucruri înainte. Până când mi-a venit rândul la împins căruciorul. Și-atunci, hopa! Ce-am sesizat?

Păi în primul și-n primul rând, că nu există trotuare. Ce vrea să însemne asta mai exact? Că acolo unde sunt, mașinile sunt parcate pe el. Sau pubelele de gunoi. Sau mormanele de crengi neridicate. Deci mult succes să te strecori cu căruciorul printre. Sau acolo unde sunt, sunt pline de gropi uriașe, de mi-e frică să nu-i rup gâtul copilului trecând prin ele sau încercând să le ocolesc. Iar acolo unde nu sunt, nu sunt și aia e. Deci soluția este să treci kamikaze pe carosabil și să te rogi să nu te agațe vreunul cu oglinda. Sau să nu te scuipe. Că nici cu șoferul bucureștean nu mi-e rușine. Și n-are empatie. Și te înjură de n-are aer, că-l încurci. Ceea ce pot bine să înțeleg. Dar nu pot lua căruciorul în brațe, zău.

Fiind și iarnă, nu-i așa, putem să ridicăm totul la puterea o mie. Că trotuarele sunt ultimele curățate. Și norocul nostru este că mai iese soarele din când în când și face curat. Că altfel n-ar fi deloc. Singura șansă este să montezi șenile pe cărucior, dacă te apucă pofta de a-ți scoate copilul din casă.

Apoi, să nu uităm de pubelele de gunoi. Nici lor nu le-am acordat mare importanță până când n-am pornit pe jos, cu căruciorul, spre parc. Pe o străduță din spatele blocurilor, ca să nu mă afum din pricina traficului. Și-atunci am sesizat că, practic, toate pubelele de la blocuri sunt înșirate pe trotuare și put îngrozitor. Și e frig încă. Deci n-aștept deloc cu nerăbdare vara. Nu m-am gândit până acum că n-am, efectiv, cum să ies cu copilul ”la aer curat” fără să trec prin furcile caudine. Dacă merg pe bulevard, mă termină zgomotul infernal și noxele. Dacă merg pe străduțe, mă izbesc izuri felurite.

La asta se mai adaugă lipsa rampelor acolo unde ar fi musai să existe, zgomotul, poluarea, lipsa spațiilor baby friendly de…oriunde practic. Mult succes dacă ai vreo declarație de depus pe la vreo instituție și n-ai cu cine să lași copilul acasă. Și noi încă n-am ajuns la capitolul spații de joacă, de exemplu.

Sigur, nu stă totul în mâinile Primăriei, dar cele mai multe da. Și va mai dura mult de tot până să înțelegem că un voucher Materna, de exemplu, ajută, dar nu este factorul cel mai important care înclină balanța înspre creșterea natalității. Pentru că infrastructura pentru creșterea unui copil în capitală (aici știu eu, nici nu vreau să mă gândesc cum e în orașele mai mici) este aproape inexistentă. La asta se adaugă lipsa infrastructurii medicale sau de educație și avem tabloul perfect.

Atâta voiam să spun.

Mulțumesc.

Sursa foto.

Tweet