Am păstrat special pentru astăzi un articol delicios, cu care să vă răsfăţ în ultima zi liberă din această scurtă, dar minunată vacanţă. Voi începe prin a spune că am apreciat întotdeauna oamenii cu pasiuni nişate, pe care şi le descoperă te miri cum şi fac tot posibilul să şi le cultive apoi. Este o plăcere să-i auzi povestind şi explicând, pentru că în glasul lor se simte atâta efervescenţă, încât ai senzaţia că astfel de oameni au puterea de a mişca orice lucru.
Din această categorie face parte şi Diana Bucuroiu, fericita posesoare a blogului OldiesMusicBlog, în care-şi varsă pasiunea pentru muzica anilor ’60. Colege de faţă-n faţă la birou, devenite ulterior colege de stânga-faţă, am avut de multe ori ocazia să-i văd licărirea din ochi, când mai primea câte un mail cu felicitări pentru munca ei sau găsea un nou subiect de articol. Tocmai de aceea m-am gândit să îi iau un scurt interviu, pentru a-l împărtăşi cu voi.
1. Cine este Diana Bucuroiu?
Diana Bucuroiu – colega ta din stânga, faţă… după ceva timp de stat faţă în faţă.
Vârstă biologică: Nici măcar nu eram în planuri în anii ’60.
Vârstă socială: Mi-aş dori să ne-ntoarcem în anii ’60, când timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare, cum ar spune un roman de bac. Azi e totul prea rapid, electrizant, derutant. Totuşi, mă gândesc adesea că probabil aşa ziceau şi ei atunci…
2. De unde a pornit pasiunea pentru muzica anilor ’60 şi de ce tocmai muzica anilor ’60?
Prin liceu, mă simţeam lipsită de personalitate pentru că nu puteam răspunde la câteva întrebări banale: “Ce muzică îţi place?” “Ce pasiuni ai?” etc. Aveam multe preferinţe şi hobby-uri, experimentam şi diversificam, însă nimic nu se ridica la rangul de pasiune. Încet, încet, mi-am dat seama că rezonam cu câteva frânturi de melodii, pe care le auzeam în diferite soundtrack-uri de filme hollywoodiene – melodii efervescente, armonioase, cu un nelipsit ‘doo-wop’ pe refren. Încercam să reţin câteva cuvinte, dădeam un search pe google… uneori apăreau, alteori nu. Oricum, într-un climat de liceu în care tricourile negre cu Metallica şi Korn erau cel mai puternic statement muzical al momentului, mi-era greu să schimb cu cineva păreri despre The Supremes sau The Ronettes. În timp, mi-am cultivat pasiunea încet şi sigur, cu YouTube şi Wikipedia drept consilieri de nădejde.
3. Cum te-ai decis că este momentul să-ţi deschizi un blog?
După cum îţi spuneam, stăteam toată ziua cu Wikipedia deschisă şi citeam despre trupe, poveştile din spatele melodiilor sau ce se mai întâmplă cu starurile din anii ’60 în zilele noastre. În timp, am aflat atât de multe lucruri şi am început să fac multe conexiuni, încât mi-am pus problema că ar trebui să notez toate aceste poveşti undeva. M-am gândit să-mi fac un blog… însă iniţial a fost mai mult pentru mine – un caiet de notiţe în care să-mi pun toate poveştile oldies la un loc.
În prima zi, am scris un post care are astăzi printre cele mai multe căutări – istoria din spatele celebrului “Hey Jude”. Jude este, de fapt, Julian Lennon, primul copil al lui John Lennon, care a asistat la dureroasa despărţire dintre părinţii lui. John a vrut-o pe Yoko, după cum bine ştim, iar Julian a rămas cu mama lui. Atunci Paul McCartney i-a scris un cântec prin care să-i aducă un zâmbet, după cum mărturiseşte: “I started with the idea ‘Hey Jules’, which was Julian, don’t make it bad, take a sad song and make it better. Hey, try and deal with this terrible thing. I knew it was not going to be easy for him. I always feel sorry for kids in divorces … I changed it to ‘Jude’ because I thought that sounded a bit better.” Mai multe detalii, aici: http://www.oldiesmusicblog.com/the-story-of-jude/
Aşa că eu aveam toate aceste poveşti, le spuneam prietenilor mei şi vedeam că le ascultă cu plăcere… şi m-am gândit că ar fi o bună idee să le adun pe un suport, undeva.
4. De ce este scris în engleză şi nu în română?
În România, nu există aşa multe persoane care încă mai preferă muzica anilor ’60. Mulţi vor zice “Aaa… drăguţă melodie, o ştiu!” şi cam atât. Însă, în afară, am găsit mult mai mulţi oameni interesaţi de acest subiect.
5. De-a lungul timpului, ai întâlnit mulţi oameni care împărtăşesc aceeaşi pasiune cu tine?
Eu nu i-am căutat pe ei niciodată. Ei m-au găsit pe mine şi m-am bucurat extrem de tare că au făcut-o. Tot ce am făcut eu a fost să-mi creez blogul, să-mi las o adresă de contact şi să scriu articole. N-am vrut să fiu intruzivă şi să trimit spamuri cum primesc şi eu adesea: “Hey! Check out my blog …!”. Aşa că cine a dorit informaţii, le-a căutat şi le-a găsit la mine.
Apoi, din senin, am început să primesc mailuri din New York, Quebec sau Londra. Primele au fost acum vreo 2-3 ani, cerându-mi să fac review-uri albumelor lor de cover-uri. Am primit CD-urile prin poşta, mi-am luat în serios rolul de critic muzical care mi-a fost acordat, deşi nu am fost şi nu voi fi niciodată, şi le-am scris câteva prezentări după gustul meu. Mi-au apreciat rapiditatea şi sinceritatea şi am păstrat şi acum legătura.
Au fost oameni care mi-au dat un mail în care mi-au spus simplu că le place blogul meu. Şi-atunci mi-am dat seama că nu scriu în zadar. Uite ce mi-a spus John Ott, cel care administrează pagina de Facebook “Doyouremember”: “As fellow nostalgiacs, we love your oldies music blog. Your content/stories are awesome. Thanks for keeping 60’s Rock music alive and relevant.” Cum să nu te emoţionezi? 🙂
O altă poveste frumoasă este cea a unei echipe de tineri din Hamburg, care vor să-şi finanţeze şi să creeze un film despre perioada petrecută de Beatles la Hamburg. Aceasta este perioada de început a trupei, când ei au ales să cânte într-un bar din Hamburg pentru că primeau mai mulţi bani decât în Liverpool. Şi, cum spuneam, aceşti studenţi la regie (din câte am dedus) mi-au scris şi mi-au cerut ajutorul – dacă am poze sau alte detalii inedite despre perioada Beatles la Hamburg şi dacă pot să-i ajut cu promovarea. Le-am susţinut cu drag a doua cerinţă şi am aflat acum că au găsit finanţare pentru film şi că încep lucrul.
6. Dintre toate poveştile/melodiile pe care le prezinţi pe blog, există vreuna de care eşti mai ataşată?
La început, m-am ferit cât am putut de The Beatles. Mi se păreau un clişeu şi prea populari ca să le dau voie să intre în nişa mea. Însă, într-o zi, am auzit o piesă de-a lor la radio şi n-am putut să rezist… am ascultat-o pe repeat acasă. Treptat, le-am dat o şansă şi am descoperit că există multă complexitate şi energie creativă în spatele acestei trupe-clişeu. Au fost printre primii care şi-au creat propriile piese (de obicei, până atunci, artiştii primeau melodiile daja compuse şi doar le interpretau). Şi au fost capabili să creeze şi să se impună cu piese atât de diferite, de la versurile copilăreşti ale “Please Please Me” şi “I Want To Hold Your Hand” la psihedelicele “Lucy In The Sky Of Diamonds” sau “Across The Universe”.
În topul preferinţelor mele se mai află The Merseybeats, o trupă tot din Liverpool, însă prea puţin mediatizată. Au câteva melodii superbe, care cred că niciodată nu au fost apreciate la adevărata lor valoare. Am avut marea bucurie să-i cunosc personal anul acesta, când am fost la concertul lor din UK şi am stat de vorbă câteva minute în culise.
7. Care este cea mai mare satisfacţie pe care ţi-a adus-o blogul până acum?
Anul acesta am iniţiat o serie de interviuri cu artişti din anii ’50 şi ’60. Am obţinut interviuri pe mail cu The Coasters, The Earls sau Herman’s Hermits şi am avut onoarea să-i iau un interviu telefonic lui Billy J. Kramer. Însă cea mai mare satisfacţia a fost călătoria la Londra, programată chiar de ziua mea, când am fost la un concert din turneul Solid Silver ‘60s Tour. Managerul trupelor mi-a oferit invitaţii la concert şi mi-a dat posibilitatea să iau interviuri celor de la The Merseybeats şi lui Mike Pender (The Searchers).
8. Ce planuri de viitor ai pentru blog?
Vreau să continui seria de interviuri şi de review-uri de concerte (am fost şi anul trecut la Milano, la concertul The Beach Boys – cu ocazia aniversării a 50 de ani de muzică). Şi voi mai iniţia noi rubrici şi proiecte, mă tot gândesc în această perioadă! 🙂
9. Aş aprecia o dedicaţie muzicală pentru dibette.ro. 🙂
Să ai zile magice! http://www.youtube.com/watch?v=RBVOYkhNb1o
P.S.: Trebuie să-ţi împărtăşesc galeria mea de video-uri funny:
1. decadenţa sixties: http://www.youtube.com/watch?v=ZD7MHgskNwg
2. mişcări halucinante: http://www.youtube.com/watch?v=So9gS4LGwF8
3. public insensibil (min. 1.55): http://www.youtube.com/watch?v=tbad22CKlB4
vs public fanatic: http://www.youtube.com/watch?v=VLvTq6FdOj4
Tweet