O să adun sub #viațacubebsi #scurtepovestiri întâmplări de zi cu zi, pe care merită cumva să le dăm mai departe. Astăzi despre epopeea suzetei.
– Andrei, dormi?
– (chiaun, se uită la telefon) Normal că nu, doar e 3 dimineața. Ce s-a întâmplat?
– Nu găsesc suzeta.
– Ia alta.
– Nu-nțelegi. Nu găsesc suzeta cu care a adormit Bebsi în seara asta.
– Poate te-ai trezit, i-ai scos-o și nu mai știi.
– Păi și unde aș fi pus-o, de nu e?
– De unde să știu eu unde ai pus tu suzeta?
– Mda, nu. Ajută-mă să o caut.
– Acum?
– Da. Eu m-am uitat peste tot cu lanterna, nu e nicăieri. E ceva ciudat la mijloc.
Bebsi dormea ca un înger în pătuț, așa cum toți părinții și-ar dori să doarmă copiii lor.
– Să-l ridic, să mă uit sub el?
– Ești nebună? Trezești copilul aiurea.
– Îl ridic doar un pic. Dacă e sub el, oricum îl va incomoda și se va trezi plângând.
– Dar uite și tu ce frumos doarme…
– Îl ridic…
Sub Bebsi nimic.
– Hm. Ridică salteaua.
– Pune, domnule, copilul la loc, că se trezește.
– Ridică salteaua, te rog mult. Pe jos nu e, sub pătuț nu e, în pătuț nu e, la el nu e, în suport nu e, pe masă nu e, nu e nicăieri. Ridică salteaua. Dacă nici aici nu e, îi bag mâna-n gură să o caut. :))
Ridică Andrei salteaua. Suzeta acolo, storcită între perete și pătuț.
– Mulțumită??
– Ușurată! 🙂 Ajută-mă să-l pun jos încet, să ne băgăm și noi în pat ca oamenii.
Cu suzeta la cap, satisfăcută, pun capul pe pernă. Acum pot să dorm liniștită.
Bebsi a fost de acord, se pare: Ua! Uaaaa! Uauauaua!