Vacanța asta am lăsat Comedy Central (old school, știu) să ruleze pe fundal, în timp ce-mi rezolvam treburile prin casă. Și mi-a atras atenția faptul că, aproape după fiecare frază rostită de vreun personaj, intră în acțiune râsul de fundal din serialele de comedie. Rareori conștientizam cu adevărat că el se află acolo și mă ghida prin stările pe care acțiunea trebuia să mi le imprime.
Am fost curioasă să aflu care-i treaba și am găsit așa:
– râsul de fundal din serialele de comedie, numit ”laugh track”, este utilizat pentru a obține anumite reacții din partea audienței – atunci când o scenă/replică trebuie să fie amuzantă sau pentru a evita momentele bizare rezultate din editările de sunet; procesul de adăugare a acestui sunet pe fundal se numește ”sweetenning”;
– există două tipuri de producții:
- serialele care au folosit audiență în platou atunci când au fost filmate și râsul de pe fundal este live, autentic (ex: Seinfeld, Friends); acest gen de producție a apărut inițial pentru a îmbina într-un mod original televiziunea cu experiența de a vedea o piesă de teatru; marele dezavantaj aici, însă, este că nu exista un control riguros asupra audienței – că râde când trebuie, cât de mult sau de tare trebuie, că sunetul este uniform și în corelare cu așteptările producătorului etc.;
- serialele, majoritare de altfel, care folosesc un soundtrack deja înregistrat și suprapus peste imagine, laugh track, care a fost inventat de un sunetist american, pe numele lui Charles “Charley” Douglass;
– între anii 1950 și 1970, Charles Douglass a avut practic monopol pe piața din America și a modificat aproape toate show-urile TV importante, folosind un aparat inventat de el, care putea reproduce râsul pe diverse tonalități și intensități, în funcție de nevoile producătorului;
– în 1965, CBS a testat două versiuni ale episodului pilot pentru serialul Hogan’s Heroes, pentru a vedea care funcționează mai bine: una cu laugh track pe fundal și cealaltă fără; desigur, versiunea fără râsete predefinite a eșuat; de-atunci, CBS folosește laugh track pentru toate serialele de comedie pe care le produce;
– laugh track-ul nu se folosește doar în serialele de comedie, ci și în producțiile de tip desene animate sau show-uri TV; mai mult, procesul de sweetenning este destul de popular și în cazul evenimentelor mari, de tipul Emmy Awards, Academy Awards sau MTV Video Music Awards – microfoanele de pe scenă nu pot capta corespunzător reacțiile din sală și atunci este necesar ca sunetul să fie ajustat, pentru a transmite mai bine publicului de acasă atmosfera festivă, aplauzele, admirația etc.;
– în prezent, dintre producțiile TV foarte cunoscute, care nu folosesc această tehnică, aș aminti: Modern Family (am căutat pe Youtube scene amuzante și am constatat că marchează diferit momentele în care trebuie să râzi – fie printr-o scurtă pauză de sunet, fie prin reacții ușor mai exagerate ale personajelor), Sex and the City, The Simpsons, Beavis and Butt-head, South Park, Family Guy. O listă extinsă, cu alte titluri, poți găsi aici.
Din păcate, cercetarea pentru acest articol mi-a dat peste cap modul de a vedea serialele de comedie, pentru că nu pot să mă mai uit fără a fi foarte conștientă de sunetul de fundal. În același timp, însă, pare totul foarte anost fără:
Tweet