Sunt momente în viață, când ți se taie respirația. Când încep să-ți tremure mâinile și ți se umezesc ochii de fericire. Sunt momente când simți că nu-ți mai încapi în piele de entuziasm și îți vine să urli, să te eliberezi, să afle și ceilalți, toți ceilalți, despre sentimentele tale. Cam asta am trăit eu azi dimineață. Să vă povestesc.
Am început dimineața de luni cu o discuție amplă cu tata: ”Mă duci și pe mine la birou cu mașina, te rog? Mă duci sau nu mă duci? Mă duci sau nu mă duci?” Și abia într-un final a sosit și răspunsul lui: ”Bineee…hai. În 5 minute să fii gata.”
Și-am fost. Tata ascultă de obicei în mașină posturi radio de știri, plicticoase și chiar enervante dimineața, când abia ți se deschid sinapsele. Astăzi, însă, pentru a-mi face pe plac, a mutat pe Pro FM, fără să se gândească prea mult la acest gest. Și, cum zăceam eu adormită pe bancheta din spate a mașinii, îl aud dintr-o dată pe Nicolai, de la Alarma Pro FM, spunând: ”Am văzut pe blogul Dibette.ro un articol…”. Am sărit ca arsă și am început să urlu ca o bezmetică: ”E blogul meu, e blogul meu. Ai auzit? Vorbește despre blogul meu!”. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am fost atât de fericită și de entuziasmată că îmi aud numele.
Și pentru toată această imensă surpriză trebuie să le mulțumesc colegilor de la GolinHarris, care au știut să mă atingă acolo unde-mi place mai tare. 🙂 Le sunt profund recunoscătoare că sunt atât de simpatici, de deștepți, de atenți și de minunați.
Motivul surprizei? Despre asta într-un articol viitor. 🙂 Până atunci, vă las cu momentul meu scurt și intens de glorie. 🙂