Recent am sărbătorit un an de la nuntă. Pentru amândoi a fost un moment important, de care ne-am bucurat la maxim și n-am schimba aproape nimic din desfășurarea zilei respective. A fost exact cum ne-o imaginam, ba chiar mai bine. Dar nu despre asta ar fi vorba în articol, cât mai ales despre întrebările pe care le-am primit de când am hotărât să facem acest pas și până acum. Sunt convinsă că nu am fost doar noi bombardați de ele și m-am hotărât să le răspund public, să scăpăm toți de-o grijă.
”De ce ați făcut asta?” – o întrebare pe cât de ciudată, pe atât de frecventă. Adevărul este că asta am simțit și ne-am dorit la momentul respectiv. Și n-am schimba decizia, pentru că ne-a plăcut foarte mult tot ce a însemnat nunta în relația noastră. Ne-a maturizat din anumite puncte de vedere și ne-a oferit cele mai frumoase amintiri, cu toți oamenii dragi aproape. Și, să fim serioși, foarte rar se întâmplă să reușești să aduci lângă tine în aceeași zi, în același loc și prieteni și familie și colegi.
Deși imaginea căsătoriei s-a deteriorat în societatea modernă, din multe puncte de vedere, pentru noi a însemnat un pas absolut firesc în evoluția relației. Și încep să mă întreb ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei întrebări. Și ce fel de răspuns ar fi vrut să primească cei care ne-au adresat-o, pentru că e ciudată tare.
”Ce s-a schimbat de când v-ați luat?” – în principiu nimic, pentru noi doi. Doar numele meu, ca să fiu sinceră până la capăt. Altfel, suntem la fel, locuiam împreună și înainte, ne simțim la fel de bine. Nu suntem nici mai încorsetați, nici mai libertini, nici frustrați, nici îngândurați, avem aceleași responsabilități în casă. Ne mai batem cu perne uneori, dar asta ne plăcea și înainte, n-am simțit să fie mai aprig momentul de la căsătorie încoace.
”Cum e să fii căsătorit?” – asta este o variațiune pe aceeași temă și se apropie mult de întrebarea de mai sus. E foarte bine. La fel de bine ca atunci când ai o relație stabilă, frumoasă, un om alături pe care să te poți baza oricând, care te respectă, te înțelege și cu care vorbești mereu aceeași limbă.
”Pe când un copil?” – este noua favorită. Și, dacă-mi amintesc corect, cred că am auzit-o prima dată în biserică, când am primit felicitările oficiale de la rude. Când vom fi pregătiți, desigur. Nu este o decizie chiar simplă și amândoi trebuie să știm că suntem gata să ne asumăm toate responsabilitățile pe care le implică creșterea și educarea unui copil.
Altfel, mai revin cu un status pe tema asta la nunta de argint, să vedem dacă ni se schimbă perspectivele până atunci. Eu sper să nu, sincer. 🙂
Sursa foto: Silviu Răcheriu.
Tweet