Complicate sunt căile bretonului.

De când mă ştiu, am avut breton (dovadă: foto stânga sus). Mama a avut un moment de maximă inspiraţie, în frageda mea pruncie, mi-a pus un castron pe frunte şi a tuns. Pentru că aveam o tonă de păr, i se părea ei că este mult mai uşor de aranjat aşa. Şi mulţi ani de atunci înainte bretonul meu a fost homemade: m-a tuns mama, deasupra chiuvetei, cu castronul. Ştiu că mulţi consideră această metodă rudimentară ca fiind doar un mit. Nu şi pentru noi.

Mi s-a întâmplat să trec prin momente de rătăcire de sine în şcoala generală, când am renunţat la el. L-am lăsat să crească, pur şi simplu, pentru că bunică-mea îmi spunea tot timpul afectată: „Maică, oamenii mai au şi frunte. Nici ochii nu ţi-i văd pe sub pătura asta. Uite ce frumoasă eşti fără.” Şi mi-l lipea cu palma de cap, să mă vadă mai bine. Fără breton, însă, ceva lipsea din mine şi nu mă simţeam chiar în largul meu fără. Până într-o zi, când am decis, în sfârşit, să revin la vechea mea dragoste.

Am trecut prin multe stadii de dezvoltare şi aranjare, până am ajuns la varianta satisfăcătoare, pe care o am astăzi. În selecţia de fotografii sunt doar câteva dintre cele mai proaste bretoane pe care le-am experimentat de-a lungul timpului. Nu-mi dau seama nici astăzi ce se petrecea în mintea mea în perioada respectivă. Căci oglinzi am avut mereu în casă.

Cert este că bretonul reprezintă o mare responsabilitate, pe care trebuie să ţi-o asumi şi cu care trebuie să te obişnuieşti. Bretonul are propria lui personalitate, pe care trebuie să ajungi să o înţelegi foarte bine, pentru a exista o perfectă comuniune între voi. Trebuie să ştii când trebuie aranjat şi când nu, când este momentul să intre foarfeca personală în acţiune şi când s-a ajuns la stadiul în care este necesară o mână profesionistă. Trebuie să ştii dacă i se potriveşte mai degrabă placa sau peria, dacă e nevoie de foehn sau de îngrijiri speciale. Trebuie să ai grijă să-l îndrepţi mereu cu mâna înainte de poze, dacă te confrunţi cu probleme de vârtej (ca mine). Trebuie să te gândeşti mereu la el când îţi cumperi căciuli sau pălării şi să-l ai în vedere dacă vrei o coafură mai specială. E complicat, domnule, ce să mai. E nevoie de ani de experienţă pentru a ajunge acolo unde trebuie. Dar merită. 🙂