Crăciun in vremea lui Snoopy.

Te trezești dimineața și toată casa este invadată de miros de mere coapte și scorțișoară. Te freci repede la ochi, îți iei în picioare papucii pufoși, cu Snoopy, și alergi până la baie. Nu este timp de zăboveală. Dar nici nu poți să întâmpini sărbătoarea cum se cuvine, până nu arunci puțină apă rece pe față. Dar și apa miroase a Crăciun. Nu-ți dai seama exact, dar parcă mireasma de brad și rășină s-a îmbibat în tot. Este momentul pe care l-ai așteptat tot anul.

Alergi fericită la bradul minunat împodobit și vezi. Moș Crăciun a venit. În sfârșit a venit. Aveai ceva emoții, pentru că nota aia de 7 la geografie nu se uită așa ușor. Dar, iată, că a venit. Te așezi turcește pe gresia rece și începi să rupi hârtia pentru împachetat. Îți auzi inima cum îți bate în urechi de emoție. ”O fi primit scrisoarea mea? S-a mai întâmplat într-un an să nu ajungă la timp…” Dar nu ai de ce să-ți faci griji. Capul păpușii mult dorite se ivește deja de sub hârtia bine împăturită. Țipi, urli, ragi de bucurie și simți că emoțiile îți invadează trupul. Sari ca arsă și începi să țopăi. Dai alarma de trezire întregii case, până atunci cufundată în liniște. Familia se adună, pungile se desfac, cafeaua se pune la fiert, micul-dejun se pregătește, planurile încep să se contureze. Atâtea opțiuni ți se deschid în față: să fie patinoar, vizită la bunici, un film de Crăciun, cu sania la derdeluș, cu colinda printre rude? Oare ce se va alege?

Nici nu mai contează. Căciulă imensă îți acoperă capul, mână mamei miroase a sarmale. Fularul gros îți acoperă gura, mâna mamei miroase a cozonac. Cizmele îmblănite îți acoperă piciorul, părul mamei miroase a portocale. Faci primul pas în zăpadă și simți cum scârțâie sub greutatea ta. Faci o mie de pași, un cerc, un pătrat, apoi un drum, care se oprește la mașină. Peste tot sunt luminițe aprinse, oameni grăbiți și zâmbete pe față. Îți place Crăciunul. În mașină e cald, miroase a brad (brăduțul se bălăngăne la oglindă) și toți cei pe care îi iubești sunt la un loc. Păpușa stă cuminte în brațe și ți-e poftă de ciocolată. Îți place Crăciunul.

Rudele te mângâie pe breton și-ți vâră covrigi, mere și banane în pungă. Ți s-a uscat gura de atâta cântat, dar nu te poți opri, pentru că știi câtă plăcere produce în jur. Se plusează pe alocuri cu câte o bancnotă grăsană sau cu o ciocolățică aromată. Îți place Crăciunul și nu ai vrea să se termine niciodată. Toți te privesc cu drag și ciocnesc pahare colorate. Miroase a brad, a cozonac, a scorțișoară. Ninge, dar în casă e cald și gălăgie.

Nu toate sărbătorile pot fi la fel. Nu toate Crăciunurile pot fi la fel. Din păcate. Și nu în fiecare an ai noroc să mai simți aceeași bucurie, aceeași emoție, aceeași nebunie ca în copilărie. Din păcate. Dar faptul că am crescut nu ar trebui să ne împiedice nicio clipă să transformăm această zi într-una cu adevărat specială. 

Sursa foto.