D-ale jocului.

Sunt o maniacă a jocurilor. Una dintre acele maniace, care îşi cheamă prietenii la orice oră din zi şi din noapte pentru „un yams măcar. Sau pentru un rentz. Măcar un Monopoly? Nu? Atunci un joc de Risk? Sau un whist, dacă suntem destui?” Una dintre acele maniace, care nu pleacă de la masă, până nu câştigă. Nu bani, pentru că este prea laşă pentru a pune vreun ban la bătaie. Sau prea prudentă. Dar să câştige măcar stimă de sine, satisfacţia că a învins, că a avut strategie sau noroc.

Una dintre acele maniace, mereu în căutare de idei, pentru a-şi putea satisface curiozitatea pentru jocuri noi şi afecţiunea pentru jocurile vechi, clasice şi îndrăgite. Mă joc şeptică cu aceeaşi pasiune cu care blufez la poker, aplic strategii la Monopoly cu aceeaşi rigurozitate cu care manipulez la Risk. Nu excelez la Mafia, dar nimeni nu găseşte metafore mai bune la Dixit. Nici acum nu am înţeles cum funcţionează Games of Thrones, dar mă relaxează mult Carcassonne.

Şi adevărul este că am şi noroc. Noroc de oameni care să-mi suporte şi, mai mult, să-mi împărtăşească această pasiune. Noroc de oameni care îşi doresc să descopere lucruri noi şi mă atrag şi pe mine pe această pantă dulce-enervantă. Şi noroc că am găsit şi un loc special creat pentru astfel de specimene ca noi. Pe Red Goblin l-am descoperit mai mult din întâmplare şi am intrat mai mult din curiozitate. De atunci, însă, ştiu că pot găsi întotdeauna acolo un scaun călduţ, gata să mă primească la masa de joc. La ei găseşti cam tot ce vrei, dar mai ales ospitalitate.

În altă ordine de idei, voi ce jocuri mai prestaţi în timpul liber? (şi nu, nu vă gândiţi la prostii. :))

Sursa foto.