Lucruri care mă enervează: comparația cu alte persoane.

Nu știu dacă este cineva căruia să-i placă asta. Dar pe mine chiar mă scoate din sărite atunci când sunt comparată cu alte persoane. Nu suport gândul că toate acțiunile mele sunt raportate la alte entități (indiferent cine ar fi aceste entități), pentru că fiecare om este unic. Gândește într-un fel, simte într-un fel, deci acționează în felul lui. Și, dacă raportarea se întâmplă totuși în mod inevitabil, prefer să nu știu asta și voi trăi mai liniștită.

Este o linie fină între comparația cu alți oameni și, pur și simplu, expunerea experienței lor. Să vă dau un exemplu aici, să fie simplu de înțeles:

”X a făcut asta și a mers foarte bine. De ce nu faci și tu la fel?” – comparație. Nu fac la fel, pentru că sunt alt om și văd lucrurile dintr-un alt unghi și e firesc să fie așa și mă bucur că e așa. Asta înseamnă că am o personalitate proprie, pe care mi-o exprim într-un mod propriu.

”X a făcut asta și a mers foarte bine. Avem ceva de învățat de aici?” – altă poveste. Da, avem de învățat, mă voi gândi la asta și o să văd ce concluzii trag de acolo, cum interiorizez informația respectivă și cum se va transpune mai departe în modul meu de acțiune.

Sunt convinsă că mulți fac aceste comparații, fără să se gândească prea mult la consecințele vorbelor lor. Numai că, iată, mai dai peste vreun nebun ca mine, care este atent la modul în care se pune problema și faci mai mult rău decât bine.

Am stat să mă gândesc de unde pornește această obsesie și mi-am adus aminte de o întâmplare din copilărie. Făceam niște cursuri la Palatul Copiilor și pe-atunci eram destul de dezordonată cu lucrurile mele, cu toate împrăștiate – un fel de haos organizat, căci eu găseam întotdeauna ce-mi trebuia. Și învățătoarea nu mai contenea să-mi dea exemplu un băiețel de la cursuri, care-și ordona mereu creioanele după culori – de la cea mai deschisă la cea mai închisă. I se părea the ultimate shit și nu înțelegea de ce nu pot să fac și eu la fel. Așa că eu m-am apucat și mi-am ordonat culorile (un mare pas oricum) în funcție de cele pe care le folosesc cel mai des – cele mai folosite erau pe primul rând în penar, celelalte pe rândul doi. N-a reușit să înțeleagă ce s-a întâmplat și de ce refuz, pur și simplu, să fac la fel ca băiețelul din grupă.

Sursa foto.