“-Aş vrea şi o gumă de mestecat, vă rog.
– 2,5 lei.
– Poftim. Mulţumesc.”
“Ai primit sms-ul meu? Mulţumesc.”
“Îmi pare rău pentru tine. Mulţumesc.”
“Mă bucur că te-am putut ajuta. Mulţumesc.”
“Nu este nicio problemă că nu poţi ajunge. Mulţumesc.”
Am trecut prin câteva exemple de dialoguri, doar pentru a vedea că în anumite contexte este firesc să încheiem cu un “Mulţumesc” simplu, dar în altele nu. Numai că rar mai facem diferenţa dintre sensul propriu al acestui cuvânt şi sensul lui pierdut. Ne-a intrat în sânge, din prea multă politeţe, şi în reflex, din lipsă de inspiraţie, să ne încheiem astfel conversaţiile, indiferent de natura, tonul sau subiectul lor. Numai că de multe ori pierdem din vedere că un “Mulţumesc” pus unde nu trebuie, poate suna gol şi chiar jignitor, dacă nu-l potrivim situaţiei.
Numărând şi testând chiar pe mine această speţă, mi-am dat seama că ieri am spus nici mai mult, nici mai puţin de 92 de “Mulţumesc”. O fi bine, o fi rău?
Tweet
8 comments
Cu placere, Ralu. 🙂
Multumim! 🙂
LA MULTI ANI RALUCA ! TOATA FERICIREA SI SA FI IUBITA
Eu zic ca este bine! Si…multumesc! Pentru ce? Pentru orice.Parerea mea este ca niciodata" un multumesc" nu strica, chiar daca cum spui tu, nu este potrivit situatiei.Nimeni nu te va judeca pentru "un multumesc" in plus si fara rost, desi cred ca orice "multumesc" are un rost si niciodata nu cred ca multumim destul! Eu iti multumesc pentru ca ai deschis acest blog si ca pentru mine personal, reprezinta minutul meu de delectare zilnica!:)Te pup si astept urmatoarea postare.
Ai mult timp liber de iti numeri “multumesc-urile”.:))
Oricum, fie ca il spunem dintr-un automatism sau din suflet eu cred ca e un lucru buna ca se mai aude si un multumesc din cand in cand.
Nu cred ca un simplu “Multumesc” poate strica ceva. Dimpotriva, m-as bucura sa aud mai multa lume ca il foloseste. Il consider una din cele mai simple dovezi de buna educatie.
@Carmen: Pot sa inteleg aceasta idee. Dar, daca il spunem de prea multe ori, nu incepe sa-si piarda din valoare? Mai are aceeasi putere cand il spunem din reflex, fata de momentul in care il spunem din suflet? 🙂
Si multumesc mult pentru aprecieri! 🙂
@Ben Dover: Foarte mult timp liber si chiar ma gandeam ce sa fac cu el. Am descoperit, iata. :))
@Mihai: Nici eu nu cred ca poate strica. Doar ca nu as vrea sa-si piarda valoarea, doar pentru ca uneori il folosim prea des si in contexte nepotrivite.