Și mie mi se întâmplă de multe foarte multe ori să întârzii. Este firesc, mai ales într-un oraș cu trafic imprevizibil, cum este Bucureștiul. Și mai ales în zilele aglomerate de întâlniri, când alergi dintr-un punct într-altul, cu cronometrul la picior. Oameni suntem și ca oamenii ne înțelegem. Există, totuși, câteva situații aparte, în care întârziatul mă scoate, pur și simplu, din minți. Și le voi enumera mai jos, pe rând:
1. Știi că întârzii, dar nu anunți. Observi că ceasul a luat-o la goană și că mai sunt 10 minute până la întâlnire. Teleportarea nu s-a inventat încă, iar drumul cu mașina/metroul durează o jumătate de oră. Dar tu te bazezi că va întârzia și celălalt și atunci nu mai suni, în speranța că nimeni nu va observa boroboața. Greșit. Este foarte posibil, de asemenea, ca persoana respectivă să fi ajuns deja la locul stabilit. Și să aștepte, și să aștepte, fără nicio veste de la tine. Dacă dai un telefon la timp, îi oferi omului posibilitatea de a face ceva util cu pauza de timp apărută: să bea o cafea, să citească un ziar, să meargă la toaletă etc.
2. Știi că întârzii, dar nu recunoști. Adică da, există și astfel de cazuri și sunt sigură că le veți identifica. Observi că s-a făcut fix și tu ești în continuare singur la locul întâlnirii. Dai un telefon:
”Bună, pe unde ești?”
”Sunt pe drum.”
Nu, nu este. Și tu știi asta. Aviz întârziaților care practică această tactică: fundalul sonor te poate da cu ușurință de gol. Zgomotul din metrou este diferit de cel din autobuz, care este diferit de cel din mașină, care este diferit de cel de acasă, care este diferit de cel din magazine, care este diferit de cel de pe stradă și tot așa. Prin urmare, minciuna are picioare scurte și urechi ascuțite.
3. Spui că ajungi în 5 minute și ajungi de fapt în 20. Este total eronat să-i setezi omului așteptări greșite. Pentru că este foarte posibil să te sune din nou peste 5 minute. Și este enervant de ambele părți. Așa cum spuneam mai sus, timpul rămas poate fi și el cumva utilizat, dacă ai noțiunea lui corectă.
4. Știi că ai întârziat și minți. Da, scuzele te pot scoate din orice belea. Am auzit și am inventat multe la viața mea: ”a sărit un câine în fața autobuzului”, ”metroul a avut un accident”, ”am ajutat o băbuță să-și care sacoșele de la piață”, ”nu mi-am găsit cheile de la casă și le-am căutat o jumătate de oră”, ”am făcut pană”, ”am stat la coadă la poștă mai mult decât speram” etc. Totul este bine și frumos. Dar și aici există două chichițe:
– asigură-te că sunt verosimile și nu pot fi verificate
– anunță și totul va fi bine. 🙂
Prin urmare, nu judec întârziatul. Cine sunt eu (mai ales eu) să judec? Dar procedează înțelept și nimeni nu se va supăra. 🙂