Pe mine mă depăşeşte puţin Ziua de 1 Mai, recunosc. Nu pot ţine pasul cu toată nebunia din jurul meu. Toată lumea este agitată, face planurile cu săptămâni înainte, caută cele mai bune soluţii şi îşi mănâncă nervii pe drumurile patriei pentru o zi de 1 Mai ca la carte. Eu nu am făcut niciodată ceva special de Ziua Muncii, în afară de relaxare totală şi o sesiune privată de discuţii cu propriile-mi gânduri, idei şi aspiraţii. Când lumea învârte micul pe grătar şi gâlgâie berea pe gât, mie îmi place să stau cu mine. Că timpul, în general, nu prea îmi permite acest lux.
La asta se mai adaugă şi o serie de motive de ordin pragmatic. Parte din ele au fost bine surprinse în acest articol.
Dar, pentru că nu mă pot pune tot timpul de-a curmezişul împotriva curentului, lăsaţi-mă să vă urez şi eu câte ceva. Să aveţi un 1 Mai perfect, cu soare în ochelari şi adieri de vânt la picioare. Cu mici bio şi rumeni pe grătare bine încinse. Cu sticle de bere reci şi multe în portbagajul maşinii. Cu o mare caldă şi calmă, care să vă primească liniştită dorul. Cu prieteni mulţi şi simpatici în jur. Cu muzică de oricare vă doriţi, numai vecinii să nu o audă. 