Nu ştiu altora cum li se întâmplă, dar pe mine mă apucă nebunia din când în când. Mă îndrăgostesc de câte un cuvânt simpatic, pe care îmi vine apoi să-l rostesc ore-n şir în continuu (colegele mele ştiu asta, pentru că îmi suportă cu greu această manie). Sunt cuvinte în limba română anume create pentru a-ţi provoca o plăcere majoră în rostire. Sunt gingaşe şi melodioase şi te mângâie pe la ureche de fiecare dată.
Nu mai ţin minte toate cuvintele care m-au bântuit odată, aşa că mă voi limita la: creţuşcă (cum să nu-l iubeşti?), şniţelaş (aşa îl diminutiva mama, ca să-l convingă pe frati-miu să-l mănânce), broscuţă , coropişniţă, şugubăţ, urlup şi, desigur, capra mea favorită – Schnizty.
Vouă vi s-a întâmplat vreodată să vă obsedeze un cuvânt? 🙂