Te-ai putea gândi că epicentrul opulenței românești se află la malul mării. Cluburi de fițe, roabe de șampanie scumpă, elicoptere, mașini exotice. Cunoști deja rețeta. Însă, mergând astăzi prin București, am realizat că o zonă aparte din capitală este de fapt kilometrul zero al etalării bogăției.
Dacă urci pe Calea 13 Septembrie către Mariott, nu ai cum să ignori pe partea dreaptă marea Catedrală a Mântuirii Neamului. Poți observa cum se ridică din ce în ce mai mult și sunt sigur că în curând va deveni și din ce în ce mai strălucitoare. Vrea să prindă din urmă cealaltă construcție opulentă din aceeași curte: Casa Poporului. Celebru deja de atâția ani de zile, Palatul Parlamentului (așa cum se numește în prezent – a trecut de la popor la Parlament, get it? 😏 – , și, totuși, niciun român nu-i spune astfel) este un simbol al grandomaniei și al bogăției închipuite.
Și atunci am realizat că împarte aceeași curte cu noua catedrală. Și asta nu este unica asemănare dintre cele două construcții.
Păstrând proporțiile desigur, ambele clădiri au costat foarte mulți bani. Construcția Casei Poporului a fost estimată la 3 miliarde de euro, iar pentru construcția catedralei se estimează că vor fi cheltuiți vreo 400 milioane de lei. Bani care vin în mare parte de la populație, din taxe și impozite colectate de stat.
Dar dacă tot vin banii de la noi, ar trebui ca măcar să ne putem bucura cu adevărat de aceste clădiri monumentale. Casa Poporului a picat acest test din moment ce nu ai nici măcar posibilitatea să faci un picnic pe pajiștea din fața ei. Nu mai zic să o vizitezi fără a fi nevoit să treci prin furcile caudine. Și catedrala tot a noastră, a neamului este. Dar oare vom putea intra oricând acolo? Pregătește măcar o vorbă bună oricând pentru cei care vor simți nevoia? Vom vedea.
Și, în final, ultima, dar nu cea din urmă asemănare, amândouă au același model grandios de edificare. Menit, bineînțeles, pentru a hrăni orgolii pe măsura lor. Că altfel, din punct de vedere arhitectural, nu sunt chiar niște capodopere.
Așadar, centrul opulenței românești se află aici, în București. Cele mai impunătoare și costisitoare (probabil) clădiri din România împart aceeași curte. Un semn de la divinitate? Poate. Un semn prin care să vedem că de fapt, ele reprezintă exact contrariul bunului gust, esteticii, modestiei și a respectului față de poporul român.