Cel mai mult îmi place când oamenii simt nevoia să-ți împărtășească din senin și neîntrebați câte o poveste negativă, menită să te ”ajute” în sarcină. De obicei sunt chestiuni pe care orice femeie, mai ales la prima experiență de acest gen, deja paranoică și cu niște spaime în sân, își dorește să le audă: că doare, că boli, că probleme, că medici, că bacterii etc etc. Superb. Rar spre deloc am întâlnit același imbold și în sens pozitiv.
De unde vine nebunia mea? Pe scurt, eram la vestiar zilele astea și mă pregăteam să intru la bazin. Când mi se adresează o doamnă mai în vârstă, de lângă mine:
”Însărcinată?”
”Da.”
”În câte luni?”
Spun poezia și numai ce o văd că se încruntă puțin și se pornește:
”Păi și mergeți la bazin? Eu nu vă sfătuiesc deloc. Apa este extrem de murdară. Nu se vede, că bolborosește, dar chiar e jegoasă. Eu m-am îmbolnăvit de două ori de aici. Din alea nasoale, a trebuit să iau antibiotic. Dar dumneavoastră, cu sarcina, nu o să aveți voie să luați. Deci trebuie să vă gândiți bine. Și apoi, fiica mea a pățit ceva absolut îngrozitor. Mi se face pielea găină și acum, când îmi aduc aminte. Tot așa, era cu bazinul. Și s-a dus la ștrand când era însărcinată. A luat o bacterie de acolo, dar nu și-a dat seama pe loc. A născut un copil frumos, de 3,700. Toți fericiți, nevoie mare. Și când a chemat-o să alăpteze, a găsit copilul negru. L-au băgat imediat pe perfuzii. De la bacteria de la ștrand. Oribil a fost. D-aia zic. Aveți mare grijă, gândiți-vă bine. Că vedeți că oamenii nu fac duș, intră murdari în apă.”
”Mkey, mulțumesc, o zi bună.” e tot ce-am putut să mai scot pe gură, după acest episod.
De ce stau să ascult chestiunile astea? Până acum mi-a fost jenă să plec, pur și simplu, și să las omul cu cuvântul în gură. Că nu-i politicos. Dar deja nu mai pot cu aceste povești și trebuie doar să am mai mult tupeu și să mă răsucesc mai rapid pe călcâie. 🙂
Tweet