Oricât am încerca să ne mințim, adevărul ne lovește-n față: nu există 1 mai fără știri de la Mamaia, despre gălețile de șampanie băute prin cluburile de mare fiță. N-are cum. Ce sărbătoare a muncii e aia, dacă nu-ți trimiți veniturile de-un an la plimbare pe canalizarea din Nuba? Și-apoi, treaba asta oferă oricum noi subiecte de rumegat, măcar înc-o săptămână după.
Uite, de exemplu, ce gânduri mi-au trecut mie prin cap. Vedeam într-un reportaj TV cum un tânăr ușor confuz povestea reporterului că sticla de Dom Perignon este un, citez, ”pișat”, am încheiat citatul. Și că părinții lui au construit un imperiu din construcții, cu un profit de 12 milioane de euro pe an.
”Ce frumos”, m-am gândit. Și unde-s angajații de la ANAF acum, când ai nevoie de ei? Să bată la ușa firmei de construcții, c-o întrebare simplă: ”Bună ziua. Am auzit că aveți 12 milioane euro profit. Ne dați și nouă niște acte la control? Știți cum e, să double check.”
De atlfel, dacă aș fi angajat la ANAF, aș îndrăzni să-mi decontez weekend de weekend câte-o șampanie prin cluburi. Că după câteva pahare și câteva întrebări deștept puse (că mulți proști nu sunt proști destul dacă nu sunt și fudui), sunt precisă c-aș amortiza investiția din controalele ce-ar urma.”Bună ziua. Mi-a zis Mihăiță că i-ați luat un Porsche pe firmă. Niște documente ne arătați și nouă?”; ”Bună ziua. Am observat că Ionică și-a făcut factură de protocol pentru roaba din seara asta. Și-am trecut să vedem cum mai merg afacerile, dacă-i o practică aducătoare de noroc.”.
Dar n-avem noi atâta inspirație, să profităm de moment.