Mmmm, nu știu cum merg lucrurile în alte familii, dar la noi e horror de când ne-am luat Roborock. Stau eu așa liniștită, cu copilul în brațe, la alăptat. Deci sunt în poziția boom-kiss, fără scăpare, dacă știți ce vreau să spun. Și deodată mă trezesc cu domnul pe la picioare, de mă trec toate apele.
Sun:
– Andrei, tu ai activat robotul iar?
– (râs înfundat) Aaaaa, nu…logic.
– N-ai treabă? Că mă ia și pe mine cu leșin când dă colțul așa, deodată. Până procesez ce se întâmplă, să tot fie vreo secundă în care simt că mă sting pe dinăuntru…
– Hai, frateee… Mă uitam pe aplicație să văd ce mai face și stătea acolo amărât, într-un colț. L-am trimis la tine, că eram sigur că sunteți la masă și să-ți mai țină de urât. (râs înfundat)
E a doua oară deja. Și cel mai frustrant este că nu pot să-i întorc moneda. Îl las într-o zi acasă, cu bebe, și plec. Pe drum, ce-mi zic? E șansa mea. Intru în aplicație, activez roboțelul și-l trimit după băieți. Nimic, nicio reacție. După 2 ore mă întorc.
– Și? A venit robotul la tine?
– Aaaa…tu ai fost? Am văzut că mișcă și-am crezut că s-a activat din greșeală. L-am trimis înapoi la stația de încărcare. De ce?
– Nu era nicio greșeală. Eu îl activasem!!!
– Voiai să facă iar curat? Hai că-i dăm drumul acum…
– Mrrr!
Altfel, nu am ce să-i reproșez micuțului. Mi-a salvat ore din viață și muuuulți nervi. 🙂