În câte cuvinte aș putea să descriu un zbor cu parapanta? Sau surpriza în fața căreia am fost pusă? Sau panica pe care am trăit-o înainte? Sau euforia care m-a cuprins apoi, când am atins din nou pământul? Cred că aș putea să vorbesc continuu despre asta, dacă e să mă întrebi așa. Dar prefer să nu o fac. Vă mai spun doar atât: a fost cu peripeții, cu aterizare pe o tufă de ciulini. A fost cu înclinări în aer și cu emoții. A fost cu adrenalină și țipete.
Ce să mai, duminică am fost DiBrave, cum ar spune colega mea de ”bancă”. 🙂 Iată și despre ce vorbesc: