Ascultam ieri cuminte toate știrile legate de BAC și mă strepezeam ușor, pe măsură ce mai apărea un interviu și încă o declarație și încă o dezvăluire și încă un scandal și încă un profesor în bucluc și încă un elev tot plâns și emoționat. Nici nu-mi amintesc când a fost ultima oară când s-a susținut acest examen național fără tamtam. Fără știri și dezvăluiri senzaționale. Fără victimizări și acuzări. Fără spectacol. Pur și simplu să se susțină un examen național, de testare a competențelor elevilor și atât. Că nu suntem nici prima și nici singura țară de pe mapamond care are elevi slab pregătiți sau subiecte dificile sau oameni care încearcă să fenteze sistemul. Regulat aud, în apropierea lunii iulie, cum răsare de după gard ”generația de sacrificiu”. Culmea este că, după ’90, cam toți am fost numiți astfel la un moment dat. Să se datoreze acest fapt schimbărilor neîncetate care apar în sistemul de învățământ românesc? Să aibă vreo vină lipsa de fonduri din acest domeniu, care atrage după sine un dezinteres al profesorilor și lipsa de materiale didactice proprice școlii? Să se datoreze acest fapt părinților, care își dotează pruncul încă din clasa a doua cu tablete și jocuri addictive de strategie? Să fie oare vina mass-media, care propulsează cu precădere un anumit model de viață și de conduită? Cine poate ști? Poate este, pur și simplu, un mix perfect între toate cele de mai sus. Dar toată vina care se aruncă în această perioadă dintr-o grădina în alta nu ajută pe nimeni. Cu atât mai puțin pe elevii care trec prin această perioadă de cumpănă.
Momentul bacalaureatului este destul de tensionat pentru un elev de clasa a 12 a. Indiferent de metodele pe care acesta le alege pentru a promova: pregătire și perseverență sau joc conjunctural. Consider, așadar, că nu mai este nevoie să se adauge extra sare pe rana omului, prin știri apocaliptice și suspiciuni de reluare a examenului și alte nebunii din aceeași sferă. Oamenii care amplifică acest subiect au uitat, probabil, emoțiile de dinainte și emoțiile de după. Le-a dispărut cu totul din memorie tremuratul mâinilor înainte de a intra în sala de examen și hohotul de plâns reprimat la vederea subiectelor. Poate au uitat, ceea ce ar fi păcat, cele zeci de pagini scrise pe nerăsuflate și toată epuizarea psihică și fizică a momentului. Căci nu este nimic mai ușor decât să privești lucrurile cu lejeritatea omului din exterior.
Nu sunt de condamnat nici cei care nu-și doresc / nu pot să promoveze examenul. Fiecare își alege un drum în viață, iar la vârsta de 18-19 ani ești destul de mare pentru a lua decizii proprii. Dacă ne dorim o societate mai civilizată, mai educată, mai inteligentă, nu trebuie să pornim cu schimbarea de la clasa a 12 a. Ci de mult mai devreme.
Mi-ar plăcea să-i lăsăm în pace pe acești elevi, măcar până la final. Că lucrurile din sistem nu se vor rezolva cu trei zile de scandal mediatic nu înainte, nu după, ci – atenție! – în timpul examenului. Mi-ar plăcea să-mi explice cineva pe îndelete ce diferență fac planurile și promisiunile acum, când subiectele sunt deja pregătite și mintea elevilor este deja formată.