Ca niște oameni care se respectă, am pus și noi pe foaie, la început de an, o serie de lucruri sortite a se împlini (sperăm!) în 2019. Și, bineînțeles, călătoria peste hotare a apărut clar în mințile și pe buzele noastre, că nimic nu ne place mai mult decât să fim în vacanță. Numai că, din motive de Bebsi, acest moment a declanșat o dezbatere internă, care nu se mai oprește și nici nu pare că vom ajunge la o concluzie prea curând.
Este un subiect care poate naște multe discuții și controverse. Și, pe scurt, întrebarea este: cât de ok este să călătorim peste hotare cu un bebeluș cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 1 an? Noi am găsit o grămadă de argumente puternice și de-o parte și de alta (mai mult din perspectiva noastră decât din perspectiva lui – de aici și întrebarea din titlu), așa că orice sfat, opinie, dar mai ales experiență personală ne ajută enorm. ”Când”, ”cum”, ”unde”, ”cu ce” sunt cele mai aprinse întrebări pe care le avem în acest moment.
Mai jos ce am pus noi pe hârtie până acum:
- De ce am pleca cu el acum?
– cu cât este mai mic copilul, cu atât este mai simplu să călătorești cu el, pentru că e și mai ușor de gestionat; teoretic, în acest interval de vârstă încă mai stă unde-l pui; poate fi purtat ușor în sistem sau în cărucior, fără să protesteze (prea tare);
– are nevoie de relativ puține lucruri în acest interval de vârstă (așa am văzut din alte exemple, nu știu al nostru cum va fi :)) – diversificarea abia începe, alăptatul este încă de bază și la îndemână oriunde, n-are mari atașamente față de jucării, trotinete și alte asemenea;
– este esențial pentru noi să luăm o pauză și să respirăm alt aer, să ne populăm mintea și cu alte gânduri și peisaje;
– eu, personal, mi-aș dori mult să-l învăț de mic să iubească să călătorească, să descopere locuri și oameni noi, pentru că asta atrage după sine și un soi de dezinvoltură și deschidere.
- De ce nu am pleca cu el acum?
– aeroportul (dar și avionul) este un lighean de germeni în viziunea mea și tind să cred că nu sunt nebună (până la capăt); este tranzitat de mii de oameni zilnic, iar un copil atât de mic nu are un sistem imunitar prea puternic; deci aș avea mari emoții că ar putea să ia te miri ce virus sau bacterie, din te miri ce prostie; și nici cu avionul nu mi-e rușine;
– riscul de a avea nevoie de sistemul medical local și de a te lovi de bariera limbii și de cea culturală; după ce am pățit în Zadar, nu pot să nu pun pe listă și această situație; destul că el oricum nu știe să indice exact ce-l doare și ce simte, se mai adaugă și diferența de viziune cu personalul medical din țara respectivă și se obține rețeta unei vacanțe de neuitat :);
– presiunea din avion și durerea de urechi – fiind atât de mic copilul, este și mai dificil să te înțelegi cu el și să-i explici cum să stea, astfel încât să evite durerea;
– restricțiile pe care le avem în a vizita – că nu poți nici să târăști toată ziua copilul prin oraș (cum obișnuiam noi să facem în city break-uri, în tinerețe), nici să intri peste tot cu el (din pricina căruciorului sau a faptului că plânge etc.); deci asta implică un compromis din partea noastră;
– pentru că bebe oricum nu ar fi conștient de ceea ce i se întâmplă, oricum n-ar avea amintiri din vacanță (cel mai probabil);
– pentru că nu știi dacă o să poți efectiv să pleci în vacanță decât în ziua cu pricina (din motive de muci, febră, diaree și alte asemenea, atât de intempestive la vârsta asta); și atunci riști să pierzi o sumă importantă de bani și să și rămâi frustrat și cu buza umflată.
Voi cum ați gestionat această decizie? Să știm dacă profităm sau nu de ofertele biletelor de avion. 🙂