Sunt de acord și înțeleg toate argumentele pe care Cristina le-a oferit, în defavoarea mitului conform căruia ”dacă plătesc ramburs, ajunge comanda mai repede”. Pe principiul ”nu iese fum fără foc”, însă, aș vrea să adaug doar că acest mit a apărut mai ales din cauza atitudinii curierilor. Și l-aș traduce mai degrabă în ”dacă plătesc ramburs, îmi ajunge comanda”. Punct. Vorbesc aici de experiențele mele personale sau ale oamenilor cu care am interacționat și discutat recent despre acest subiect. Și voi lăsa mai jos doar două exemple, de săptămâna trecută. Aceeași firmă de curierat.
Primul exemplu – un colet de la Uniqlo. Văd vestea la Manafu, că au început să livreze în România. Ne entuziasmăm și plasăm comanda. După care eu am uitat cu desăvârșire de ea, că a urmat o perioadă mai aglomerată. Vine frigul, ar fi mers bine vesta de la Uniqlo. Mă întreabă Andrei:
– Auzi, dar comanda aia nu mai vine? Că au trecut deja cele 3-5 zile lucrătoare promise pe site.
– Băi, habar n-am. Stai să mă uit pe tracking, să vedem care-i treaba.
Mă uit, coletul apărea livrat de 2 zile deja. Caut pe site-ul firmei de curierat. Coletul apărea livrat și confirmat de ”Roxana”. Mmmm, k.
– Sigur n-a venit coletul și-ai uitat? Te-nțeleg, ești obosită…
– Ești nebun? Cum naiba să nu-mi amintesc o chestie de genul ăsta? Și unde să-l fi pus? Că nu locuim în vila lui Becali, totuși. M-aș fi împiedicat măcar o dată de el…
Bizar, nu? Mă dau peste cap, încerc să văd ce s-a întâmplat. Mă hotărăsc să deschid o solicitare la Uniqlo, să știe și ei de situație, în paralel cu contactarea firmei de curierat. În timp ce pregăteam mailurile, îmi pică o fisă.
– Andrei, ia sună la paza complexului. Întreabă dacă nu cumva au primit vreun colet săptămâna asta. Deși nu cred, dar asta ar fi ultima variantă…
Bingo. Curierul venise, lăsase coletul la paznic, nici măcar un sms n-am primit că-mi va fi livrat. Nimic. Paznicul se putea face că plouă lejer. Și probabil chiar asta ar fi și făcut, dacă n-am fi întrebat ”punctual”. Totul era achitat deja, deci curierul n-avea niciun interes să mă vadă la față. Din punctul lui de vedere, treaba a fost făcută. Nu știu cine a semnat în locul meu, paznicul zice că nu el. Voi face o sesizare, în speranța că nu se vor mai întâmpla astfel de chestiuni (iar!).
Al doilea exemplu – un cadou pentru o prietenă. Aleg să achit cash, că așa îmi fusese la îndemână în momentul în care am plasat comanda. Am primit 3 apeluri de la curier și-un sms (”Sunt curierul, răspundeți”) în ziua livrării. N-am auzit, că-l culcam pe Tudor. Sun înapoi, îmi cer scuze, găsește o soluție și mă ajută cu livrarea coletului în aceeași zi.
Deci da. E mult mai simplu cu plata online și o prefer de-o mie de ori. Mă scoate din sărite să mă-ncurc în cash când sună curierul, să dau din colț în colț dacă n-am bani scoși atunci etc. Și sunt absolut convinsă că e mult mai convenabilă pentru toți cei implicați în lanțul trofic al cumpărăturilor online. Dar această problemă a coletelor plătite și ”abandonate” pe unde li se pare unor curieri (că nu toți îs la fel) mai convenabil și-n drum e destul de enervantă și nu e prima dată când mă lovesc de ea. Și când foloseam adresa de la birou mi se întâmpla să lase coletul la recepție, fără niciun fel de anunț. Uneori nimerea, alteori îl pasa la altă recepție, existând mai multe în clădirea noastră de birouri.
Așa că, de-acum, Easybox-ul este soluția salvatoare și pentru mine, ori de câte ori se poate.