Ceasul este folosit deseori în anumite situații ca o recompensă dată la limita legii. În China, de pildă, acest fenomen luase amploare acum câțiva ani. Practic, în perioada 2005-2012 exporturile de ceasuri elvețiene către China crescuseră cu 370%. Într-adevăr, putem pune cifra aceasta pe seama numărului mare de chinezi, însă nu puține au fost cazurile în care oficiali guvernamentali au fost observați că purtau ceasuri de zeci de mii de euro. Ca de exemplu: un ministru care avea ceasuri de 40.000 euro, un vice-ministru cu un Rolex de 10.000 euro sau alți funcționari publici care purtau la mână exemplare de mii de euro. Problema era că aveau multe modele scumpe pe care în mod normal nu și le-ar fi putut permite din salariul lor. Întâmplător sau nu, după ce președintele Chinei, Xi Jinping, a inițiat în 2012 o campanie anticorupție, vânzările ceasurilor elvețiene au început să scadă dramatic.
Dar nu doar chinezii au folosit ceasul în astfel de activități. Un scandal cu ocazia ultimului Campionat mondial de fotbal desfășurat în Brazilia a apărut în anul 2014-2015. Atunci Federația braziliană de fotbal a dat cadou către membrii comitetului executiv al FIFA 65 de ceasuri marca Parmigiani Fleurier în valoare de 26.000 de dolari fiecare. Având în vedere că primirea cadourilor încălca, se pare, Codul de etică al FIFA, s-a încercat recuperarea lor. De abia în anul 2015 FIFA a reușit să recupereze parte din ceasurile de lux, pe care le-a vândut apoi cu 1.2 milioane dolari în cadrul unor acțiuni caritabile. Așadar, gestul de a oferi un ceas ca “mică atenție” este extrem de popular, începând de la guvernatori americani și până la politicieni români.
De ce oare?
- Valoare
Ceasurile de lux își păstrează foarte bine valoarea pe piață. De obicei, asemenea piese sunt văzute ca investiții pe termen lung. În funcție de brand, raritate, complexitate și materialele din care este fabricat, acesta poate ajunge și la zeci sau sute de mii de euro. De asemenea, un ceas poate valora mai mult decât greutatea lui în alte metale prețioase. De exemplu un lingou de aur de 500 grame costă vreo 19.000 euro, în timp ce un ceas Jaeger-LeCoultre din oțel inoxidabil de 80 grame are aproape același preț. Nu mai punem că ceasul mai are cât de cât o utilitate, față de o bucată de metal.
- Low profile
De obicei, un ceas este preferat ca mită pentru că nu atrage foarte mult atenția. Mergând tot pe exemplul anterior: una e să mergi în buzunar cu jumătate de kilogram de aur și alta e să ascunzi discret sub mânecă un ceas. Cred că poți ieși cu el din țară fără probleme, de pildă. Ba mai mult, dacă ceasul este și de la un brand necunoscut publicului, mulți nici nu vor ști ce porți la mână.
- Lichiditate
Un ceas de lux poate fi vândut destul de repede pentru a face rost de bani cash. Sau poate fi dat mai departe în aceleași scopuri, de ce nu?
- Alibi
De multe ori cei care au oferit sau au primit ceasul l-au considerat în mod oficial un cadou și nicidecum mită. Unii afirmau că nici măcar nu știau cât valora ceasul primit cadou. În fine, chiar dacă este o nuanță fină între aceste două elemente, este clar că atunci când vorbim de funcționari publici români, ei trebuie să declare cadourile primite care au o valoare mai mare de o anumită sumă.
Ca o concluzie, am să citez vorbele unui personaj acuzat că a dat mită 3 ceasuri în valoare de zeci de mii de euro: „Oricum, să ne lămurim: cadourile sunt cadouri și nu sunt mită”.