Este așa o isterie cu începutul de an, o presiune atât de mare a unui ”nou început”, că de multe ori nici nu știu încotro să o apuc și ce să fac mai întâi imediat după ce sună gongul, ca să fie bine. Să am bani la mine, o carte în buzunar, să ciocnesc șampanie, să-i pup pe cei dragi, să-i sun pe cei care nu-mi sunt alături atunci, să mănânc boabe de struguri, să zâmbesc, să urlu, să intru pe mailul de birou…ce să fac și în ce ordine, ca să fie bine? Ca să mă asigur că am acoperit toate zonele și că este totul este pregătit pentru anul nou?
Din experiența anilor trecuți, am constatat cu stupoare că Revelionul nu șterge cu buretele ce-a fost înainte și nu-ți pune între degete o nouă cretă, pentru a redesena ce va fi. Este doar o noapte, ca toate celelalte, de care trebuie să știi să te bucuri. Așa cum te-ai bucura de o petrecere aniversară, de o nuntă la care mergi, de o seară de jocuri cu prietenii sau de o ieșire la un pahar de vin. Nu trebuie să bei nici mai mult, nici mai puțin. Nu trebuie să mănânci nici mai mult, nici mai puțin. Nu trebuie să te isterizezi dacă lucrurile nu ies perfect, dacă ți-ai pătat rochia în primele 5 minute din 2015 sau dacă te prinde noul an cu nasul înfundat și vocea răgușită. Nu va fi așa tot anul, cu siguranță.
Noile începuturi vin atunci când noi decidem să le primim. Atunci când suntem pregătiți psihologic să le acceptăm ca fiind necesare și când muncim pentru a le transforma în ceva fezabil, realizabil. Oricât de mult am dori să credem contrariul, o noapte nu este suficientă pentru a schimba lucrurile care nu ne plac din viața noastră. A sta și a aștepta să sosească schimbarea nu este cea mai productivă atitudine dintre toate.
Așa că urarea mea de 2015 este să vă încumetați să faceți tot ce v-ați dorit, dar ați amânat până acum.