Recunosc. Am spus povestea experienței mele la Cannes de cel puțin 50 de ori înainte de a-mi trece gândurile ”pe curat”. Fiecare om cu care am interacționat de când m-am întors m-a întrebat cu o curiozitate maximă: ”Cum sunt vedetele?”. Nu am un răspuns pentru această întrebare, din păcate, pentru că nu mi-am băut cafeaua cu Ashton Kutcher și nici nu mi-am făcut siesta cu Nicole Kidman (deși aș fi vrut, nu zic nu). Ăsta este adevărul și îl recunosc de la început.
Dacă mă întrebi, însă, cum m-am simțit acolo și ce a reprezentat pentru mine această experiență, atunci am multe de spus. Pentru că cele 2-3-5-10 minute (habar nu am câte au fost de fapt – mie mi s-a părut o veșnicie) de pe covorul roșu au reprezentat momente incredibile. De împlinire a unui vis vechi, pe care n-aș fi pariat niciodată că va deveni realitate. Miile de aparate foto îndreptate spre tine, zecile de mii de perechi de ochi care te privesc, te analizează, te studiază, rigoarea cu care trebuie să te miști, planificarea fiecărei secunde de ședere, regulile stricte, gândul că treci pe acolo pe unde doar idolii tăi au mai pășit – toate astea nu au cum să nu declanșeze undeva în tine emoții greu de stăpânit.
Covorul roșu a reprezentat pentru mine, de departe, highlight-ul acestei experiențe. Pentru că mi-am dat seama instant că nimic nu este imposibil. Că, dacă vrei suficient de mult, primești. Da, era să mă împiedic, dar m-am redresat la timp. Da, nu am știut mereu încotro să mă uit, pentru cele mai bune poze. Da, mi-am uitat elasticul de păr pe mână în euforia momentului. Nu a fost perfect, dar toate aceste momente mi-au oferit prilej de povești și glume ulterioare, prilej de amintiri frumoase.
Ar mai fi câte ceva de povestit despre proiecțiile de film de la Palais des Festivals (eu am văzut The Search, în regia lui Michel Hazanavicius – am văzut că nu a câștigat nimic și este mare păcat; mie mi-a plăcut foarte mult), despre cina de la restaurantul La Petite Maison de Nicole, călătoria cu avionul cu Milla Jovovich și despre pregătirea atentă a ținutelor, împreună cu Rhea Costa, Mihaela Glăvan și Laura8. Dar urmează un episod dedicat în numărul de iulie al revistei Unica, deci mai păstrez din gânduri și pentru atunci.
Între timp, am zis să vă las câteva fotografii mai jos, făcute de mine. Am dormit puțin, ca să bifez tot ce se poate.
Și încă o dată, mulțumirile merg către Orange România.
