Pentru că este weekend și trebuie să ne destindem puțin (deși nu cred că e de râs până la capăt), permiteți-mi să vă prezint cea mai ”educativă” poveste pentru copii. Luând la mână tot ce aveam prin bibliotecă pentru copii, în încercarea de a adormi Bebsi-ul, deschid o carte la întâmplare și iată ce-mi văd ochii:
Vacă proastă.
”Vacă proastă”, îi spune măgarul vacii. ”Nu-mi spune vacă proastă, măgarule.” – ”Trebuie să țipați atât de tare?”, bombăne unul dintre boi. ”Nu te amesteca, boule.” – ”Vreau să dorm, liniște!”, strigă o gâscă. ”Fă ciocul mic, gâsco!”, țipă ceilalți. ”Cât pot să se certe”, își spune porcul speriat și scapă un vânt de spaimă. ”Porcule”, strigă ceilalți.
”Nu puteți să vă certați mai încet?”, ciripește rândunica privind afară din cuib. ”Ai cam multe păsărele”, vine răspunsul din grajd.
Deodată se aprinde lumina. Țăranul stă în ușa grajdului și strigă: ”Ce-i cu maimuțăreala asta? Liniște. Treceți la culcare.”
”De unde și până unde maimuțăreală?”, șoptește porcul. ”Doar noi nu suntem maimuțe.” – ”Ssst”, șoptește măgarul. ”A greși este omenește, să nu uiți asta.”
Am încheiat citatul. Wow. Este tot ce pot să spun.
Probabil una dintre ”capodoperele” literaturii de gen, cam pe aceeași poziție în clasament cu Văcuța Lola, de dă lapte dulce cu gust de cola. Cum? Nici pe asta nu o știți? Luați de aici:
Îmi dau seama că ușor nu este să mai născocești încă o poveste pentru copii, că probabil s-a epuizat toată imaginația din domeniu deja, but still… Wow.