Mergem la piața Obor aproape în fiecare weekend, foarte rare sunt excepțiile. Este foarte aproape de noi și, în plus, găsești aici cam tot ce-ți visează stomacul, dacă ai puțină răbdare să cauți. Noi luăm, în general, un număr foarte limitat din fiecare sortiment de legumă sau fruct, pentru că mă scoate din sărite risipa și gândul că trebuie să arunc alimente care s-au stricat. Numai că în piață există două situații cu care mă confrunt de fiecare dată – ambele mă enervează la fel de tare.
Situația 1:
”Vreau și eu o punguță, vă rog, să pun niște prune.”
”Păi nu pot să vă las să alegeți. Vă pun eu, la grămadă.”
”De ce?”
”Păi așaaaa…pe alea stricate sau moi nu le vrea nimeni și eu ce fac? Rămân cu ele pe tarabă?”
Hm. Păi da, mi se pare firesc să nu-și dorească nimeni să cumpere prune deja stricate. Este un risc al acestei meserii, ca în orice meserie. Din punctul meu de vedere nu este ceva ieșit din comun aici, iar producătorii trebuie să înțeleagă că este o piață liberă, că există opțiuni din care cumpărătorul poate alege. Și că, de ce nu?, prunele pe care eu nu le-am luat astăzi de la el pot ajunge mâine și ele stricate, dimpreună cu celelalte. Deci ce îl costă să mă lase să pun singură câteva prune într-o pungă?
Situația 2:
”Vreau și eu 5-6 cartofi, vă rog.”
Și văd cum începe să pună. Și pune. Și pune. Și, când se oprește în sfârșit, în pungă sunt vreo 15-20 cartofi, nicidecum cât îl rugasem.
”Vă rog mult să mai scoateți din ei, sunt foarte mulți.”
”Haideți, doamnă, că e diferență de 4 lei, am pus să fie rotund.”
”Nu e vorba de bani, e vorba că nu mâncăm atât.”
”Eeeee…găsiți ce să faceți cu ei.”
Și este acest moment stânjenitor, în care, pe de-o parte, nu vreau să par zgârcită și nesuferită, că mă supăr și insist pentru niște cartofi în plus. Dar pe de altă parte, nu-mi vine să-i iau pe toți, că le întrevăd deja soarta tristă și total neîmplinită, de cartof încolțit sau clocit, care ajunge direct la ghenă. Și mă lupt mereu fie cu vânzătorul – să înțeleagă, fie cu mine – să mai cedez din când în când.
Încurcate sunt căile pieței Obor, dar mai ales raționamentele producătorilor care le populează.