Context: imediat după ce m-a cerut în căsătorie (martie 2016), am decis împreună că nu este cazul să mai așteptăm și că 2016 va fi anul nunții noastre. Prea puțini au fost cei care au dat o șansă acestui imbold, în contextul în care ”locațiile bune de nuntă se rezervă cu minim un an înainte”, ”formațiile bune sunt deja antamate”, ”pentru rochie trebuie să dai comanda cu minim 3 luni înainte + câteva luni să o găsești pe cea perfectă” etc.
Mi-am imaginat că experiența mea profesională va contribui la pregătirea acestui eveniment și că lucrurile vor merge șnur. Am greșit pe alocuri, pentru că nu am luat în calcul faptul că va trebui să gestionez așteptările celor mai dificili clienți: eu însămi, Andrei + părinții.
Și pentru că sunt multe de povestit și multe învățăminte de împărtășit aici, voi segmenta postarea în mai multe episoade. Doar să aveți răbdare și curiozitate, că sfaturi bune veți găsi cu siguranță.
Noi am pornit în pregătiri de la următoarele aspecte:
(1) Nuntă mică sau nuntă mare?
Este prima întrebare pe care ne-am adresat-o reciproc. Chemăm doar apropiații, părinții nu au voie să cheme pe nimeni, părinții decid lista invitaților, facem doar cu prietenii pe o insulă pustie, facem doar noi doi într-o țară exotică? Și pentru că amândoi suntem foarte aproape de familiile noastre, am decis la unison să existe democrație. Astfel, oricine și-ar fi putut dori să ne fie alături la nuntă s-a aflat pe lista de invitați. Deci nuntă mare s-a decis, după ce am terminat lista de pregătit.
(2) Stabilirea bugetului.
Pe seama excel-urilor mele am încasat multe glume de-a lungul timpului. Dar oamenii s-au mai temperat după ce au constatat că gestionarea în excel a unui astfel de eveniment este cheia succesului. Pentru că te ajută să ai o imagine clară asupra lucrurilor, să nu derapezi, să nu te întinzi mai mult decât te ține plapuma. Și știu că totul pare foarte mercantil când o spui așa, dar dacă un ac de păr costă 1 leu în mod normal, dacă se numește ”ac de păr pentru coc de mireasă” va costa cel puțin 10 lei.
Așa că excelul de buget a fost pasul 2 din toată povestea. Am estimat cât ar costa fiecare item din ecuație – de la închirierea locației și până la buchet. Când am dat enter final și am văzut totalul, ne-a fost mai simplu să decidem ce ar fi ”must-have” la nunta noastră și ce ar fi ”nice to have”.
(3) Must have.
Nu zic că se aplică aceeași ecuație pentru toată lumea – fiecare cuplu este unic, familiile sunt diferite, prietenii la fel. Dar noi am decis că nu trebuie să facem absolut niciun rabat de la 4 elemente: locație, mâncare, băutură, muzică live. De ce astea? Ni s-au părut esențiale pentru ca toți cei prezenți să se simtă bine, să se distreze și atmosfera, per total, să se ridice la nivelul așteptărilor noastre și ale lor.
Am citit tot felul de review-uri pe net despre locațiile de nuntă și am exclus din start ideea ca mâncarea să fie de tip catering – pregătită în altă parte și adusă separat în locație. Am trecut prin multe catering-uri la viața mea și jur că pieptul de pui reîncălzit, de exemplu, nu este chiar cel mai sexy lucru pentru papilele gustative. Deci de aici am ajuns la următorul punct important: locație cu bucătărie proprie.
Ce am observat după eveniment – lucru care a validat gândirea noastră inițială – a fost că fiecare invitat a rămas în minte cu câte un element foarte precis de la nunta noastră (dincolo de ”ce frumoși ați fost”, ”ce bine ne-am simțit”). Fie că a fost vorba despre tort, despre muzică, despre dans, despre sarmale sau despre vinul rose. Deci am reușit, cumva, să atenuăm ceea ce oamenii detestă cel mai mult la nunți. 🙂
(4) Nice to have.
Aici am inclus toate celelalte elemente de pe listă, pe nivel diferit de prioritizare, desigur. Că dacă poți face nunta și fără litere luminoase sau decoruri extravagante, cu siguranță nu o poți face fără rochie/costum. Dar ideea era să fim noi conștienți de cât de extravagant sau extra-mile putem merge cu anumite lucruri.
[to be continued…]
Foto: Silviu Răcheriu