Astăzi soarta m-a dus în orașul Răcari din județul Dâmbovița. Răcari este o localitate cu vreo 6500 de locuitori,conform ultimelor statistici. Aceasta se află la aproximativ 30 de minute de mers cu mașina de București, ieșind prin Chitila. Nu foarte departe de civilizație ai zice. Fiind oraș, aici se află și o judecătorie care deservește comunele din circumscripția sa. La Judecătoria Răcari am avut puțină treabă și, cum am ajuns mai devreme decât era necesar, m-am gândit să-mi rezolv nevoile fiziologice.
Am intrat în instituție și am rugat un jandarm să-mi indice o toaletă. Foarte drăguț, acesta m-a invitat să ies din clădire, să fac stânga și în capăt voi găsi toaleta. Zis și făcut. Fix în fundul curții judecătoriei, la vreo 30 metri de intrarea principală, se află o construcție mică și roz. Lângă ea cred că era un mic loc de incinerare a gunoaielor, care încă fumega. Nu am crezut inițial că aceea este toaleta până nu am văzut că de acolo a ieșit o doamnă. Gândul meu că acea căsuța era un portal magic spre Hogwarts se destrăma pe măsura ce mă apropiam și mirosul de rahat cu urină se întețea. Mi-am zis că am văzut multe WC-uri jegoase. Cât de rău putea fi? Am deschis ușor ușa putrezită și am văzut cea mai împuțită toaletă din viața mea.
Cam așa arată o toaletă pentru public într-o judecătorie din România în anul 2017:
Stând în ușă, am observat imediat gaura decupată în gresie prin care oamenii își făceau nevoile. Nu au putut măcar să pună un WC turcesc acolo. Nu mai spun de detalii minore precum: hârtie igienică și apă cu săpun. Poate cineva vrea să se mai și spele pe mâini. Văzând jegul și mai ales mirosindu-l, nevoile mele au zis no way! Așa că am mers la birtul de peste drum unde (minune!) exista chiar și un capac de WC. M-am întors la judecătorie, mi-am rezolvat treaba cu care venisem și m-am gândit că, dacă tot sunt acolo, aș putea să le spun oamenilor din instituție ce au în curte, că poate nu știau.
Așadar, m-am oprit la același jandarm de mai devreme și l-am întrebat dacă mai există și o altă toaletă în afară de cea indicată anterior. Nedumerit fiind, mi-a spus că mai există o toaletă „a avocaților” în spatele clădirii. Totuși, ca să poți merge acolo trebuia să faci rost de o cheie la care doar avocații aveau acces. Jandarmul mi-a sugerat „să mă duc să rog un avocat să-mi dea cheia” dacă doream să am acces la buda profesioniștilor. Am insistat și l-am întrebat dacă nu există totuși o toaletă pentru public în clădirea judecătoriei. Omul mi-a spus că există o toaletă, însă este rezervată doar funcționarilor instituției.
I-am comunicat că aș vrea să-i împărtășesc problema și administratorului clădirii sau președintelui judecătoriei. Din păcate, sfânta programare la audiență doar în zilele cu soț, de luni până marți și doar 3 minute pe zi, mi-a făcut imposibilă o reclamație pe această temă. Am zis totuși că voi trimite o sesizare împreună cu pozele de mai sus la Ministerul Justiției. Poate se întâmplă ceva.
În concluzie, la Judecătoria Răcari există 3 tipuri de toalete pentru 3 tipuri de oameni. Și se pare că oamenii simpli care vin să-și caute dreptatea aici pornesc cu cea mai de rahat șansă. La propriu. Iată că în România anului 2017 nu numai anumite gospodării, școli și dispensare au WC în curte. În acest cerc select intră acum și judecătoriile. În ritmul acesta, România va deveni inevitabil WC-ul din curtea Europei.
