Am văzut zilele trecute acest articol care spune, pe scurt, că un studiu privind consumul de media în rândul studenților din SUA a arătat că aceștia devin din ce în ce mai reticenți la informație, din pricina fenomenului de fake news. Pentru că nu mai sunt siguri ce știri, din ceea ce citesc, sunt reale și ce știri sunt neadevărate, devin sceptici în privința a orice. Mai mult:
The rather contentious and poisonous public discourse around ‘fake news’ has substantially put young news consumers on guard about almost everything they see. […] Researchers found that students often cross-reference their news with several different sources because of the possibility of misinformation.
Și mi s-a părut o discrepanță foarte mare între ce spune acest studiu despre ei și cum se întâmplă lucrurile la noi. Adică, pentru că nu mai știu exact care sursă este de încredere și care nu, ei aleg să nu mai creadă niciuna. În timp ce la noi, mai avem puțin până să ajungem în extrema cealaltă și să le dăm crezare tuturor. Și nu doar la nivelul studenților, cât și la nivelul adulților. Ceea ce este și mai îngrijorător, mai ales pe termen lung.
Să ne amintim că există inclusiv publicații (altfel respectabile) care preiau informații, fără să le verifice măcar și dintr-o a doua sursă. Și un exemplu care mi-a venit în minte a fost scandalul cu radiațiile de la Muzeul Antipa și comparația zonei cu Cernobîlul. Nu prea mai este de folos că articolul a fost rectificat între timp, pentru că update-urile nu mai ajung, cu siguranță, la 100% dintre cititorii inițiali ai știrii. Așa că am întâlnit persoane care sunt reticente și-n ziua de astăzi să se mai învârtă pe lângă muzeu, pentru că n-au mai citit și continuarea și scuzele și giumbușlucul virgulei și-a punctului. Impactul știrii asupra lor și-a făcut efectul și gata.
Apoi, văd atât de mulți oameni maturi în social media, pentru care altfel am un respect neprețuit, care dau share la toate bazaconiile și care alimentează toate site-urile de proastă calitate de la noi. Pentru că nu există niciun sistem de avertizare împotriva ”publicațiilor online” care dezvăluie descoperiri uimitoare de cadavre cu trei capete și vindecarea negilor cu leurdă.
Suntem foarte vulnerabili în fața acestui fenomen și încă nu se discută nici măcar în proporție de 10% despre el, față de cât ar trebui. Asta și pentru că avem un sistem de învățământ care nu încurajează gândirea critică, care nu echipează elevii și studenții cu filtre critice. Ci le toarnă cu pâlnia informații și le spune, în mod repetat, că nu trebuie să-și pună întrebări.
Pentru că nici americani nu-și doresc să descurajeze încrederea tinerilor în media, în studiu, la final, sunt trecute și câteva recomandări. Și las mai jos de ce am putea să ținem și noi cont cu ușurință, măcar într-o primă etapă:
(1) Introducerea în programul școlar a unor momente în care să fie discutate în sălile de clasă cele mai importante știri ale zilei. Ideea mi se pare magică. Din câte îmi amintesc, nu cred că ne-a vorbit vreun profesor vreodată despre actualități. Și dacă nu ai un model în familie de la care să moștenești igiena citirii știrilor dimineața sau seara, cu siguranță nu deprinzi acest reflex din sistemul nostru de învățământ. Prin urmare, există elevi și chiar studenți care sunt total rupți de ceea ce se întâmplă în jurul lor și care nu știu, probabil, nici măcar cine este președintele țării.
(2) Introducerea unor programe de alfabetizare în privința știrilor, care să vizeze inclusiv părinții și cadrele didactice – pentru a le oferi instrumentele necesare de a echipa copiii cu filtre critice. Scopul? Obținerea unui spirit sceptic în privința avalanșei de știri, dar nu cinic sau total indiferent.
(3) Implicarea mai serioasă a jurnaliștilor în această problemă. Având în vedere că piața media din România nu seamănă decât pe alocuri cu piața media din SUA, un prim pas care ar putea fi făcut la noi ar fi măcar targetarea acestor tineri de către trusturile media. Prin știri și evenimente dedicate lor, de exemplu. Că acum mi se pare că sunt total neglijați și considerați un public neatractiv.