Integrarea festivalului de la Sziget în road trip-ul nostru a fost mai mult o întâmplare fericită, recunosc. Într-o seară de research, încercând să găsesc pe Booking o cazare decentă în Budapesta, am observat că în perioada respectivă toate hotelurile erau full. Mi s-a părut super ciudat, așa că am dat un search pe Google, să văd care-i treaba. Și am aflat că festivalul se derula de pe 9 până pe 15 august. Țin minte că m-am bucurat ca un copil și i-am zis lui Andrei că trebuie să mergem. Era clar că fusesem predestinați. Și am luat bilete pentru zilele de început.
Din păcate, realitatea din teren ne-a împiedicat să ajungem la timp la festival și am aterizat doar pe 10 august, când Wiz Khalifa era cap de afiș. Acum, despre ce am văzut acolo nu o să povestesc, pentru că sunt precisă că nu am apucat să gustăm nici măcar 10% din tot ce avea de oferit. Și nu aș vrea să comit vreo nedreptate. Dar aș vrea să las mai jos gândurile cu care am plecat eu de la Sziget Festival:
(1) It’s huuuuge. Exact asta am spus prima oară, când am pășit pe poartă. Am rămas impresionată de desfășurarea de forțe de acolo. Pe pașaportul de szitizen of the island of freedom, pe care l-am primit la intrare, erau marcate 71 de puncte de interes. Deci nu există vreo șansă să te plictisești în 7 zile de festival, pentru că unde întorci capul găsești ceva surprinzător de făcut sau de văzut. Dincolo de asta, mi s-a părut un touch interesant faptul că pentru fiecare seară de festival aveau pregătită câte o petrecere tematică (clapping stick party, ball party, flag party, color party etc.).
(2) Dezinvoltura oamenilor din jur. Este un aspect care la noi încă lipsește și cred că va mai dura mult până să putem ajunge la un asemenea nivel. Am văzut oameni îmbrăcați în preoți, deghizați în urși sau dragoni, femei cu bandă adezivă doar prin părțile esențiale, pictați, vopsiți (exista chiar un stand special la fața locului, unde te puteai vopsi în cap după pofta inimii), îmbrăcați în jucători de rugby, glam, trashy etc. Pe scurt, fiecare a venit să se simtă bine așa cum se simte bine de fapt. Și cred că de aici pornește, de fapt, energia uriașă care se formează în jurul acestui festival.
(3) Fun facts despre Sziget, pe care nu le știam înainte să ajung acolo:
- Anul ăsta a fost ediție aniversară, au împlinit 25 de ani și, implicit, de ediții.
- Dan Panaitescu, unul dintre fondatorii Sziget Festival, a fost român. Din păcate, a murit anul trecut într-un accident de mașină și, in memoriam, scena principală îi poartă numele acum.
- Dacă ți-ai dorit mereu să ajungi la un boat party, la Sziget ți se poate împlini visul. Nu știu dacă a fost disponibil și anii trecuți, dar anul ăsta te puteai îmbarca pe un vapor de agrement pentru câteva ore de petrecere pe Dunăre.
- Nu există o zonă dedicată de camping, ci poți campa aproape oriunde pe insulă (mai puțin în fața scenelor, normal). Asta mi se pare foarte cool, pentru că îți oferă o flexibilitate mult mai mare. Plus că pun la dispoziție tot felul de servicii pentru cei care vor să campeze acolo: accesorii de camping pe care le poți închiria (dacă îți dai seama că ai uitat ceva), corturi deja montate, zone de upgrade camping (dacă vrei mai mult confort), zonă pentru rulote, camping dedicat familiilor cu copii și chiar căsuțe din lemn.
- Poți intra cu mâncare și băutură non alcoolică în incinta festivalului, în niște limite.
- Anul ăsta au adus și un spectacol de circ la festival, la care am participat și noi. Din nou, am apreciat maxim dezinvoltura circarilor și a oamenilor din sală. 🙂
Din păcate, fotografii nu prea am, pentru că S8-ul meu era mort pe vremea aia. Și cu aparatul foto nici n-am vrut să ne cărăm, nici nu cred că puteam să intrăm. Dar nu regret deloc. 🙂