Mai jos vă las o poveste simplă despre cât de important este să te documentezi înainte de a te arunca cu picioarele-nainte, să prinzi oferte de zboruri și de vacanță. Pentru prima dată, mă bucuram că am găsit ceva la preț super bun și că am făcut un super ”deal”. Că de obicei ratez toate perioadele astea de ofertă, aflu imediat după. Sau aflu la timp, dar nu mai găsesc bilete. Sau suntem contra curentului – ex: anul trecut am căutat Croația de am înnebunit la agențiile de turism, nimic. Până la urmă ne-am făcut noi road trip. Anul ăsta au oferte cu Croația pe toate gardurile.
Revenind la city break în Oslo, pe scurt, lucrurile au stat cam așa:
ora 11.00: văd pe Facebook un mesaj, că sunt reduceri la WizzAir de pe 5 până pe 7 ianuarie. Intru pe site-ul lor, oricum nu ne planificasem nimic pentru anul ăsta. O ocazie bună să văd care-i piața și pe unde putem merge. Dau scroll printre destinații și-mi atrage din start atenția Oslo, capitala Norvegiei. Asta e!, îmi zic ușor. Caut perioada – final de martie, să fie cât de cât mai cald. Găsesc bilete, la un preț incredibil de bun – aproximativ 600 lei pentru amândoi, dus-întors. Mă entuziasmez, mai ales că-mi doresc de mult să ajungem în țările nordice.
ora 11.10: Dau buzna peste Andrei, îi povestesc rapid, ne entuziasmăm amândoi, sărim de pe scaun, ura, ce frumos. Nu stăm mult pe gânduri și cumpărăm biletele. Între timp, mă uit repede pe booking, să văd dacă prețurile de cazare sunt acceptabile măcar. Găsesc ceva super ok și decent ca preț. Minunat. E prima dată când luăm bilete fără să stăm pe gânduri și să analizăm prea mult!
ora 11.20: Biletele sunt cumpărate, ne-am decis și la cazare (super preț). Totul este aranjat, în martie plecăm în city break în Oslo. Yuhu!
ora 11.30: Andrei nu mai are răbdare și începe să facă research, să vedem ce vom vizita în Oslo. Prima veste tristă: fiordurile de acolo nu sunt nici pe departe ce visam amândoi să vedem. Ca să ajungem într-un loc foarte ok din acest punct de vedere, trebuie să mergem 7 ore cu trenul și să plătim în jur de 140 eur biletul de persoană/1 drum. ”Hai că mai vedem ce și cum. Închide, să mergem.”
Ne facem treaba între timp, ne plimbăm, mai discutăm despre plecarea noastră, ne entuziasmăm, sărim în sus, este totul minunat.
ora 20.30: Ajungem înapoi la laptopuri și începem din nou research-ul, că nu mai avem răbdare. Mergem la Oslo în martie, e super tare, abia așteptăm. Dar trebuie să știm și noi de ce buget avem nevoie, ce planuri ne facem, dacă e nevoie să mai rezervăm ceva etc.
ora 22.00: Totul devine foarte clar, ca lumina zilei, când aflăm că:
- 1: WizzAir ne lasă la doar 110 km de Oslo, în alt oraș practic. Sigur, aeroportul se numește Oslo, dar este în Sandefjord. Drumul durează doar 2 ore cu trenul (și autobuz până la gară) și costă ~30 eur/persoană, doar dus. Deci costul mic al biletelor de avion tocmai a fost compensat cu transferul, pentru că alte soluții mai cost efficient nu există.
- 2: găsesc pe un blog de călătorii că n-ar recomanda neapărat Oslo, pentru că nu ai ce să vezi.
- 3: întreb prin jur oameni care știu oameni care au fost și rezum rezultatele sondajului: ”foarte scump”, ”minimalist”, ”deloc interesant”, ”nimic wow”. Asta ne încurajează foarte mult.
- 4: nu găsesc nicio variantă de excursie cât de cât apropiată de Oslo, pentru a ajunge la fiorduri; și nu suntem deloc fascinați de oraș în sine și de ce are de oferit, acum că l-am luat la puricat și la pas, cu Google Street View. Nu găsesc niciun eveniment interesant în perioada în care mergem noi, nu găsesc niciun cârlig de care să mă agăț și să mă țină prinsă.
- 5: aparent, prețurile din Norvegia sunt cu 40% mai ridicate decât media din Uniunea Europeană, ceea ce nu încetează să uimească turiștii; și când o sticlă de apă plată, la 1,5 litri, la supermarket, costă peste 2 eur, parcă înțelegem și de unde vine șocul;
Într-o primă fază, cu moralul la pământ, am decis să încercăm să renunțăm la bilete sau să schimbăm traiectoria. Muncă de Sisif cu WizzAir, din păcate. Dincolo de faptul că numărul pentru serviciu clienți are suprataxă și că la mailuri răspund foarte greu, taxele pentru anulare, respectiv schimbare traseu sunt foarte ridicate, iar politicile de rambursare a banilor cel puțin ciudate.
Până la urmă, după ce ne-am agitat și ne-am făcut o grămadă de gânduri inutile, am decis să mergem. Să vedem ce are orașul de oferit și cu ce poate să ne uimească. Așa că așteptăm cu nerăbdare plecarea și articolul pe blog de după. Iar lecția rămâne învățată pentru noi: cu mai multă planificare & organizare, că până acum n-au stricat deloc. 🙂