Ca să încep cu o scurtă amintire: când eram mică, prin generală așa, mă apucase o obsesie legată de 12 noaptea, de Revelion. Îmi lăsam câteva teme ușor neterminate, astfel încât în seara respectivă, imediat după ce se cânta ”La mulți ani!”, să merg să le adaug punctul și să am senzația că tot anul va fi așa – terminând rapid și cu succes lucrurile. Superstiția s-a stins foarte repede, însă, când un unchi mi-a zis cu un zâmbet complice: ”Înțeleg ce vrei tu să faci…dar vezi că asta poate să însemne și că tot anul vei avea teme de făcut…În locul tău, m-aș gândi mai bine. Nu vrei să stai mereu cu nasu-n carte, nu-i așa?” Mi-a dat universul peste cap, efectiv. E drept, la asta nu mă gândisem. Și oricât m-am chinuit să învârt lucrurile de-atunci, mi-am dat seama că e imposibil să nu găsești o conotație negativă în orice.
Așa că m-am hotărât să nu mai programez nimic. Ce va să vină oricum va veni, asta e clar, și dacă mă prinde 12 noaptea cu sarmaua-n gură, zâmbetul pe buze, cărțile de șeptică-n mână sau băgată-n pătură, pe canapea. E frumos și cu superstițiile, dar e mult mai bine fără.
Pentru noi, 2018 a început domol, pe lângă casă, cu o plimbare lungă prin parc și prima fotografie oficială din noul an. Nimic spectaculos sau ieșit din comun, și totuși perfect.
În altă ordine de idei, nu pot să închei fără să vă urez să aveți grijă ca 2018 să fie excelent, așa cum vi-l doriți. Cu energie bună, cu oameni minunați alături, cu bucurie, cu super experiențe, cu vacanțe, cu tot ce-i mai bun. Să aveți curajul de a vă atinge obiectivele și istețimea de a vă bucura de fiecare minut.