Chiar de 4 septembrie treceam în revistă niște experiențe minunate de care am avut parte cu ocazia zilelor mele de naștere, de-a lungul timpului. Pentru că dacă mă întrebi de cadouri, experiențele vor prima întodeauna. Sau tot ce ar putea să aibă legătură cu ele. Și, în puține cuvinte spus, anul asta mi s-a întâmplat încă o premieră: zborul cu balonul cu aer cald.
Cu prietenele mele nu apucasem să sărbătoresc. Așa că am descis să ne vedem duminică, să plănuim o zi lungă doar pentru noi. Și abia când m-au sunat la 6 dimineața că sunt jos, în fața blocului, am conștientizat cât de lungă avea să fie ziua, de fapt. Legată la ochi, m-au dus pe un câmp, pe lângă Mihăilești, unde magia avea să se întâmple. Din păcate, dimineață nu am reușit să zburăm, pentru că ceața era prea deasă. Dar nu-i bai, pentru că așa am apucat să văd apusul din balon.
Mi-a fost frică? Asta e prima întrebare pe care am primit-o la coborâre. Adevărul e că foarte puțin, la început, pentru că nu știam exact care va fi senzația. Dar când mi-am dat seama că ne-am ridicat deja 100 metri și nu simt nimic neobișnuit, totul pare în siguranță, m-am relaxat complet. Mi se pare senzațional să poți face asta – să stai în aer, deasupra tuturor, purtat de vânt. 🙂
Câteva chestii de reținut aici:
– am asistat și la pregătirea balonului pentru zbor și mi-a plăcut foarte mult; este incredibil câtă muncă de coordonare e în spate și, întins, balonul în sine pare oricum muuult mai mare decât umflat;
– durata zborului nu poate fi niciodată prezisă exact, pentru că totul depinde de condițiile meteo și, mai ales, de cât de tare bate vântul; noi am avut parte de 45 de minute de zbor la înălțime, după care a trebuit să coborâm, pentru că nu ne mai ajuta vântul prea tare.
– când te urci în nacelă (zis și coșuleț pentru profani), ar fi bine să stai cât mai în margine; sursa de căldură din centru poate fi destul de aprigă la un moment dat;
– îmbrăcăminte + încălțăminte cât mai comode, că nu știi exact pe unde aterizezi și ce boscheți vei avea de traversat; noi ne-am oprit în mijlocul unui câmp plin de ciulini și am avut ceva de furcă până am ieșit la liman.
Una peste alta, mă aștept ca următorul zbor cu balonul să fie în Cappadocia, că abia mi-am făcut încălzirea. 🙂
Și acum povestea în imagini, cu oamenii mei frumoși alături, care au făcut povestea posibilă:
Sursa foto și mulțumiri numeroase: Mihai.