A trecut deja un an de când Bebsi a apărut în viața noastră și de când a schimbat tot ce știam, judecam, ”prejudecam”, anticipam sau speram că înseamnă ”să fii părinte”. A început să ne învețe câte ceva despre noi, despre fericiri simple, despre răbdare, despre timp și relativitatea lui, despre somn, despre limite, despre jocuri și reguli. Și, mai ales, ne-a dat peste nas încă din prima zi cu ”eu niciodată nu voi face…”, transformându-l într-un ”hai să luăm și asta în considerare”.
A trecut deja un an de când am pornit în miez de noapte spre spital, veseli și plini de emoție. Și am petrecut apoi, tot împreună, ore-n șir de gânduri, decizii și speranțe. Dar avem o super poveste de rememorat, o păstrăm pentru bătrâneți. Și prima dată l-am văzut pe Bebsi în dimineața celei mai frumoase zile de toamnă. Când mi l-au pus în brațe, intra pe geam o lumină aurie, perfectă, reflectată din frunzele unui copac bătrân, căruia i se vedea doar moțul. Mi-era ciudă că nu putem ieși chiar atunci împreună la plimbare, să-i arătăm deja lumea, să vadă ce frumoasă e și ce bine a nimerit. L-am ținut la piept ore-n șir și nu i-aș mai fi dat drumul, că era moale, pufos, știrb, cald, mirosea a lapte, a bine și a inocență.
A trecut deja un an de când am ajuns cu el acasă. Speriați, dezorientați, dar cu multă încredere în noi, în el, în instinct, în iubire. De când ne-am așezat pe canapeaua de lângă pătuț să ne uităm ”puțin” cum doarme și n-am mai plecat de acolo următoarele 6 luni. Dar nu regretăm nimic, nicio secundă. Am învățat ușor, ușor tot ce trebuia și nu trebuia să știm, am vorbit cu el, l-am plimbat, i-am arătat ce știam și nu știam și noi. Ne-am bucurat la fiecare gângurit, zâmbet, dinte, lingură mâncată cu poftă, pas. Și-am făcut mii de poze, tot pentru bătrâneți și-astea.
A trecut deja un an, cel mai greu și cel mai frumos de până acum, din toată viața mea, a noastră. Am stat împreună și am lucrat ca cea mai bună echipă de pe pământ. Ne-am ajutat, ne-am susținut, ne-am alintat, ne-am îmbrățișat, ne-am gătit, ne-am purtat de grijă și ne-am distrat. Și da, știu deja că ce-i mai bun abia urmează.
Love you, Bebsi!
Tweet