– Ceva?
– Nimic. Nu știu de ce mă mai întrebi. Îți ziceam eu dacă era cazul.
___________
– Hai, mă! Nimic?
– Nu-mi dau seama dacă mă enervează mai tare că mă întrebi întruna sau că desfac mereu scutecul cu entuziasm și…NADA. Mi-aduce aminte de o poezie de-a lui Marin Sorescu, ”și când deschideam scoica, era goală”.
– Pfaaai. :))) Ce-am ajuns și noi…
– Ohooo :))))
____________
– Eh?
– NIMIC. Dar lasă-mă să încerc ceva. E ultima redută. Dacă Dany s-a descurcat cu trei, ar trebui să reușesc și eu cu unul. BEBSI, CACARYS!!
Copilul s-a uitat la mine cu ochi mari, umezi și surprinși. Și-a molfăit mai departe la jucărie, cu singurul lui dințișor, abia răsărit. Trei ore mai târziu a apărut minunea.
Coincidență? Nu cred! Am descoperit o putere nouă și n-am de gând să o las din mână. 🙂
_____________
Ce voiam să spun cu treaba asta? Că multe zile și discuții se învârt în jurul lui cacarys în era bebelușească. Dar noi ne-am obișnuit deja și umorul este singura armă care ne-a rămas. Mai ales că abia ce-am traversat una dintre cele mai agitate perioade cu Bebsi de până acum, cu diversificare, erupție dentară, stat în fund, nopți nedormite. Dar suntem bine, veseli, cu chef de joacă și plimbare. E bine.
Mai sunt niște episoade din aceeași serie, aici și aici. Enjoy!
Tweet