Viena este un oraș absolut impresionant din perspectiva arhitecturii și a istoriei. M-a fascinat, pur și simplu, și cred că am făcut zeci de fotografii doar clădirilor random pe lângă care treceam. Mi s-a părut foarte curat și mult mai liniștit decât mă așteptam (în pofida fluxului impresionant de turiști). Noi am petrecut aici trei zile, dintre care două au fost dedicate 100% vizitării orașului.
Am evitat să ne luăm Vienna Pass-uri, pentru că ofertele ni s-au părut extrem de scumpe (mai scumpe decât în Oslo chiar) și în prețurile de bază nici nu erau incluse mijloacele de transport în comun. Pe site-ul dedicat poți găsi toate opțiunile cu beneficiile aferente. Pentru două zile, de cât am fi avut noi nevoie, costul era de 89 eur/persoană. Oricum nu am fi reușit să vizităm atât de multe obiective, astfel încât să se justifice investiția.
În schimb, am optat pentru travel cards de 48 h (14,10 eur/persoană), care îți oferă flexibilitate pe orice mijloc de transport din oraș. Cu mașina nu ne-am deplasat deloc – știam deja că locurile de parcare sunt limitate, cost mare per oră și limită de timp în care poți lăsa mașina acolo. Așa că am decis că n-are sens să ne complicăm inutil. Mai ales că infrastructura lor de transport în comun este foarte ok și ajungi foarte ușor la toate punctele de interes.
Timpul de vizitare ni l-am împărțit între:
Palatul Schönbrunn.
Citisem în avans că este o mare problemă cu aglomerația de la intrare – ca la orice obiectiv turistic intens promovat de altfel :), așa că noi am decis să ne luăm biletele online, să evităm pe cât se poate nebunia și s-a dovedit a fi o strategie câștigătoare (scanezi codul de bare de pe telefon, nici măcar nu trebuie să ai biletele printate). Pe site-ul oficial poți găsi toate opțiunile de tururi disponibile și poți alege ce anume vrei să vezi și cât timp îți dorești să petreci acolo.
Noi am optat pentru un Classic Pass, care îți oferă un tur extins al Palatului, acces la Privy Garden, Maze & Labyrinth, Orangery Garden și Gloriette, care a costat 24 eur/persoană. Ei spun pe site că turul ar trebui să dureze undeva la 3-4 ore, noi am petrecut acolo aproape 5-6 ore. Dacă ar fi să aleg din nou, probabil că m-aș îndrepta către o variantă mai redusă – și de timp și de cost -, că nu toate aceste spații merită cu adevărat. Plus că, dacă ajungi și mori de curiozitate să intri în oricare dintre cele de mai sus, îți poți lua bilet separat, fără probleme. N-am văzut cozi la intrările în Privy Garden, Maze & Labyrinth sau Orangery Garden, deși locul gemea de turiști.
Biletele online le rezervi pentru o zi și o oră anume și trebuie să ai grijă să ajungi chiar puțin mai devreme acolo, că durează până te dezmeticești cu intrarea. Dacă a trecut ora la care ai fost programat, nu mai poți folosi biletele și e păcat. Noi am fost de la ora 11.00 și nu am prins prea mare aglomerație în Palat. În schimb, am înfruntat toată canicula prin grădini, unde nu sunt prea multe zone cu umbră. Când am plecat de acolo, după-amiază, veneau zeci de autocare cu turiști și deja locul era suprapopulat.
Turul Palatului este minunat, mi-a plăcut incredibil de mult, pentru că totul este foarte bine conservat și încărcat de povești și de istorie. Audio guide-urile au și limba română, apropo. Trebuie doar să spui asta când le iei, să le seteze pe canalul potrivit. Din păcate, nu poți face fotografii în interior. Dar e mai bine, într-un fel, că te poți concentra mai ușor la tot ce se întâmplă în jurul tău.
După ce ieși din Palat, cel mai indicat ar fi să ceri o hartă de la biroul de informații. Noi nu am făcut asta și am bâjbâit destul de mult prin grădini (care sunt absolut imense), până am găsit ce mai aveam de vizitat. Când am intrat în labirint, ni s-a părut extrem de mic – ca un joc pentru copii. Dar nu este chiar așa. 🙂 La poarta Gloriette nu am urcat, pentru că eram deja foarte obosiți și era extrem de cald. Dar cred că merită din plin panorama de acolo asupra Palatului și asupra orașului Viena.
Stephansplatz & St. Stephen’s Cathedral.
Este centrul orașului, practic, și cea mai aglomerată zonă din tot ceea ce am văzut. 🙂 Aici găsești foarte multe magazine cu dulciuri și suveniruri, cafenele, baruri și restaurante. Și tot aici este și celebra catedrală St. Stephen – grandioasă și absolut minunată. Noi am urcat în turul de nord (există lift; 6 euro/persoană), de unde ai o priveliște senzațională asupra întregului oraș.
Din centru ajungi foarte simplu, pe jos, și la alte locuri de interes: Hofburg (găzduiește mai multe expoziții în interior), Volksgarten (un parc central foarte frumos și bine îngrijit, parte a muzeului Hofburg), Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie a Artei din Viena, MuseumsQuartier (un spațiu cultural imens, în care poți găsi tot felul de expoziții, în funcție de ceea ce te interesează) și chiar Rathaus (Primăria) și Votiv Kirche (o biserică neogotică, superbă, care îți va atrage atenția cu siguranță). Noi am făcut tot acest tur de oraș pe jos și ne-am oprit de câteva ori doar în zonele care ne-au stârnit curiozitatea sau interesul, fără să avem un plan bine stabilit. În fața Votiv Kirche este un spațiu verde, unde te poți așeza să te odihnești și să admiri împrejurimile.
Vienna International Film Festival 2018.
În fața Primăriei din Viena se organiza un festival cultural, întins pe câteva luni, cu proiecții de film, dar nu numai. Întregul program este disponibil pe site-ul oficial. Noi am avut ghinion. În cele două zile petrecute în oraș, exista o pauză în program, așa că nu ne-am putut bucura de nimic. 🙁 Dar mi-a plăcut foarte mult cum arăta totul organizat.
În același spațiu am dat și peste o zonă cu street food, unde puteai găsi cam tot ce-ți dorești: de la mâncare cu specific australian și până la preparate mexicane, fresh-uri și smoothies, deserturi sau cocktailuri alcoolice. Cel mai mult mi-a plăcut organizarea, din toată povestea. Nu se foloseau deloc obiecte din plastic – nici veselă, nici tacâmuri, nici pahare. În schimb, existau câțiva tineri care se asigurau că strâng obiectele de pe mese și le depozitau într-un spațiu special, pentru a fi spălate. Din punct de vedere cost, mâncarea de aici avea un raport calitate-preț excelent. Eu am dat 9,5 eur pe o porție chiar mare de somon proaspăt la grătar, cu orez și legume – raportat la nivelul lor de trai, este foarte puțin. Am văzut aici, în jur, foarte multe persoane de vârsta a treia, care ieșiseră împreună la un pahar de vin sau de prosecco, să mai povestească una-alta. O imagine pe care mai rar o vezi în România, din păcate.
Hundertwasser Haus.
Am dat peste această clădire aproape întâmplător, în drum spre hotel. Foarte colorată, cu forme curbe și neregulate, clădirea face parte dintr-un proiect mai amplu al artistului austriac Friedensreich Hundertwasser, are pământ și iarbă pe acoperiș și copaci mari care cresc în interiorul camerelor. Chiar vizavi există și o zonă de market foarte frumoasă, în același stil arhitectural, cu magazine de suveniruri.
Din punct de vedere culinar, pot să recomand Figlmuller – un restaurant destul de cunoscut în Viena (nota 4/5 pe TripAdvisor, din 7903 reviews); când am ajuns, era o coadă imensă la intrare și noi nu aveam rezervare. Așa că ne-au trimis la un al doilea restaurant pe care l-au deschis, foarte aproape de primul. Este mic, cochet, am avut destul de mare noroc să găsim rapid o masă liberă, iar snițelul lor vienez este celebru. Pe cât este mare, pe atât este și de gustos. 🙂
Altfel, trebuie încercat Sachertorte (nu e genul meu, dar este un desert specific vienez și rețeta a fost inventată în 1832 la cererea diplomatului Wenzel von Metternich, pentru un eveniment special pe care-l găzduia) și Apfelstrudel.
Sigur că Viena mai are încă foarte multe de oferit, pe lângă ceea ce am apucat noi să vedem. Și chiar cred că este genul de oraș care merită și (cel puțin) o a doua vizită. Bănuiesc că în perioada Crăciunului ar fi o variantă bună de a ajunge aici din nou. 🙂
Tweet