”75 lei, vă rog. Cash sau card?”
”Plătesc cu cardul.” și-l scot din portofel.
”Apropiați-l aici, vă rog.”
”Mmmm…nu am contactless-ul activat. Mai bine…”
”A. Păi are semnul pe el.”
”Știu, dar pur și simplu nu este activată opțiunea.”
”A. Ok. Dați-mi cardul atunci, să-l bag în aparat.” și-și dă ochii peste cap.
Cam așa sună, de câteva luni bune deja, orice conversație a mea cu vânzătorii, indiferent de unde ar fi ei. Am ajuns să mă simt foarte prost și anacronică, aș îndrăzni să spun, că nu am făcut acest pas uriaș înspre civilizație: plata contactless. De fiecare dată mă simt ca mămăițele care stau ore-n șir la coadă la poștă să-și plătească facturile, deși au aparate de plată chiar la intrarea-n oficiul poștal.
Așa că m-am hotărât să profit de aceste zile libere (căci da, s-au mai lipit niște zile de 15 august), ca să intru și eu în rândul lumii și să nu mă mai înjure fiecare vânzător din lume, cu care intru-n contact. (see what I did there? 🙂 )
Mai sunt oare și alți oameni rupți de evoluție, ca mine? 🙂