Pe mine când mă apucă câte o obsesie, cu greu scap de ea. Așa că am continut povestea cu city break-ul în București și am revenit pe blog cu impresii. Ținând cont de sugestiile pe care le-am primit aici și pe Facebook după postarea primului articol, am decis să „sacrificăm” o nouă zi de duminică pentru:
(1) Bucharest City Tour. Am luat autobuzul hop on hop off de la Piața Presei Libere și am făcut un tur complet al orașului. Biletul costă 25 lei pentru adult și 10 lei pentru copiii de până-n 14 ani. Au și audio guide-uri gratuite, dar noi a trebuit să le cerem, pentru că nu ofereau din oficiu (dintr-un motiv care-mi scapă). Turul durează în funcție de noroc, după cum prinzi traficul prin oraș. Noi am stat măcar o oră pe traseu. Autobuzul oprește în 14 stații în total (dus și întors): Piața Presei, Muzeul Satului, Piața Arcul de Triumf, Piața Victoriei, Piața Revoluției, CEC, Palatul Parlamentului, Piața Unirii, Piața Universității, Piața Romană, Piața Victoriei, Piața Charles de Gaulle, Parcul Herastrău, Muzeul Satului. De sus mi s-a părut că arată mult mai bine Bucureștiul, pare foarte verde, cu multă vegetație și ai ocazia să vezi clădiri minunate (unele lăsate în paragină), pe care altfel probabil că nu le-ai observa.
În privința audio guide-ului, am fost puțin dezamăgită, pentru că sunt foarte mulți timpi morți și treci pe lângă multe locuri minunate despre care nu spune nimic (ex: Muzeul de Istorie, Calea Victoriei, Palatul Telefoanelor etc.). Sau povestește despre istoria ASE-ului, dar niciun cuvânt despre Universitatea București (care dă numele pieței în care oprește). Aici mi se pare că e loc de îmbunătățire.
Altfel, a fost o experiență chiar interesantă. Sus era plini de turiști și m-am uitat atentă la grimasele lor. Am văzut că le plăcea orașul și erau fascinați de arhitectura lui. Ceea ce nu a putut decât să mă bucure. 🙂
(2) Muzeul Satului. La întoarcere, ne-am oprit la Muzeul Satului, chiar dacă îl mai văzusem și în trecut. Dar toamna mi se pare ideal să te plimbi pe-acolo, când încep copacii să îngălbenească. Prețul biletului este de 15 lei/persoană și am văzut pe site că din iulie au introdus și posibilitatea de a-ți achiziționa abonamente săptămânale/lunare/anuale (whaaaaaat?).
Dincolo de faptul că zona era plină de mirese (făceau photosessions de nuntă), mi-a părut rău să văd că în continuare țin multe căsuțe închise. Nu-mi dau seama dacă se întâmplă asta din pricina lipsei de personal (oamenii care supraveghează, să nu se aducă prejudicii spațiilor) sau dacă respectivele construcții au fost avariate și nu mai sunt sigure pentru public. La fel de rău mi-a părut și de spațiile verzi din jurul caselor, care par cam neîngrijite și lăsate în paragină. Ar avea foarte mult potențial locul, dacă ar fi mai atent gospodărit.
(3) Muzeul Național ”George Enescu”. Cred că am trecut de zeci de ori pe lângă, fără să intru. Așa că am decis că acum este momentul. De la ușă nu prea te îmbie să-l vizitezi, noi am avut dubii pentru câteva clipe că ar fi deschis. Dar ne-am făcut curaj. Biletul costă 6 lei de persoană și cu el poți vizita 3 camere din Palatul Cantacuzino și 3 camere din casa memorială, în care Enescu a locuit (în spatele palatului). În palat există o expoziție permanentă cu fotografii, manuscrise, decorații și obiecte personale ale lui Enescu, precum și masca mortuară și mulajul mâinilor artistului. Iar în casă poți vedea dormitoarele, salonul de muzică și chiar intra în baie.
Ce mi-a plăcut: faptul că cei de la Samsung au instalat o zonă cu ochelari VR, prin care poți vedea Casa Memorială ”George Enescu” Liveni, Muzeul Memorial ”George Enescu” Dorohoi, Muzeul Național ”George Enescu” București și Muzeul Național ”George Enescu” Sinaia. A fost o experiență super plăcută și una dintre activările de brand subtile și relevante.
Ce nu mi-a plăcut: că trebuie să te chinui, dacă vrei să afli detalii despre Enescu sau construcție. Adică, dincolo de broșura cu informații de la intrare, nu există un ghid care să spună 2-3 lucruri despre ce vezi acolo. Există câteva cuvinte explicative pentru fiecare obiect și cam atât. Bănuiesc că se poate face mai mult de-atât.
(4) Romanian Kitsch Museum. Ultima oprire de pe lista noastră. Dacă data trecută nu am reușit să ajungem, acum ne-am făcut curaj. Vestea bună este că duminica prețul biletului este de 20 lei/persoană, față de 30 lei/persoană în restul zilelor. Și oferă și 20% discount dacă mergi la un restaurant din apropiere (n-am reușit să-i rețin numele, din păcate). Poziționat în Centrul Vechi, mi-a plăcut mult că sunt atenți la ceea ce se numește customer service. Foarte amabil personalul, te lasă să faci orice fel de poză, ba chiar au amplasat și un photo corner în incintă: pat cu Răpirea din Serai în spate și bani în noptieră, dacă vrei să fii cât se poate de wild. 🙂
În muzeu vei găsi foarte multe obiecte din copilăria noastră, a generației născute de dinainte de ’89, dar și foarte multe actuale – de la Dracula, la icoane, telefoane vechi, dulapuri cu abțibilduri pe ele, manele (cu subtitrare în engleză), carpete, șepci cu ștrasuri, mileuri, fructe de plastic, fântâni care recirculă apa și până la sandale cu șosete albe, pungi de rafie și păpuși hidoase. Este o imagine fidelă a kitsch-ului din România, nu am ce să le reproșez.
Cel mai tare mi-a plăcut că am găsit acolo un joc de Monopoly din perioada comunistă – tradus și adaptat realității din România.
Cam asta a fost experiența cu numărul 2 din capitală. 🙂 Vedem acum, după ce începe vremea rea, cu ce ne mai delectăm. Sugestiile sunt așteptate în continuare.
Tweet