Dallas. Episodul 3.

După toate poveştile despre „preludiu” şi drum în sine, m-am hotărât acum să trec în revistă câteva idei despre oamenii pe care i-am întâlnit acolo, în Dallas. Numai de bine am de zis. Şi nu numai pentru că intră pe blogul meu şi mă pun să le trimit posturile traduse :), ci şi pentru că m-au impresionat cu adevărat. Au ştiut să fie gazde excelente, să-mi arate tot ce au mai bun şi mai frumos. Au ştiut să mă facă să mă simt de-a lor. Sunt calzi, deschişi, mereu veseli. Sunt naţionalişti şi iubesc Texas-ul mai mult decât iubesc America. Sunt orgolioşi şi mândri de locul în care s-au născut şi au crescut. Cei din biroul GolinHarris Dallas m-au impresionat, pentru că citiseră despre România şi aveau lecţiile deja învăţate. Îmi puneau întrebări punctuale şi pertinente şi ştiau că Dracula este doar o legendă. Sunt relaxaţi şi îi bănuiesc chiar că muncesc mai puţin decât noi.

Oamenii de pe stradă ştiu să-ţi zâmbească când trec pe lângă tine. Vânzătoarele din magazin ştiu cum să se comporte şi cum să te măgulească. (apropo de asta: la Macy’s am primit o super reducere la cumpărături, doar pentru că vânzătoarea era din Ucraina şi în tinereţe asculta radiouri româneşti. Când a spus: “Biună dimineaşa, Bucureş”, m-am topit pe loc.) Toţi sunt amabili şi, cumva, rupţi dintr-o altă lume.

Au şi minusuri, te întrebi? Da, au, cu siguranţă. Dar au ştiut să le ascundă bine de mine. Personal, sunt dezamăgită de faptul că majoritatea fetelor se căsătoresc extrem de devreme (16-17-19-20 ani), fără să-şi dea seama neapărat de implicaţii. Sunt promiscui în distracţie. Dar doar o dată pe săptămână, când ies în oraş. În rest, îşi gătesc, citesc, se joacă şi-şi beau cafeaua în intimitatea locuinţelor lor. Economisesc mult şi asta am apreciat la ei. Barurile sunt aproape goale seara, în timpul săptămânii. Doar restaurantele de lux mai adună funduri pe scaun.

Maşina este un must-have la ei, pentru că infrastructura mijloacelor de transport în comun este slab dezvoltată. Conduc mult, dar şi prost. Au mastodonţi 4X4 şi nu apreciază maşinile micuţe, “de oraş”. Au drumuri perfecte, însă. Şi ceea ce ei numesc aglomeraţie echivalează cu traficul de duminică-la-prânz pentru noi.

(TO BE CONTINUED…)