Acum ceva vreme un prieten m-a întrebat de ce mai toate mărcile de ceasuri au fost create în Elveția și nu în alte țări. Pe moment, tot ce am putut să-i spun este că, pe la începutul secolului al XIX-lea, o mică parte din țară se transforma treptat într-un fel de Silicon Valley al orologeriei. Mai apoi am început să citesc mai mult despre subiect și am aflat câteva chestiuni interesante despre cum a devenit Elveția cea mai importantă țară producătoare de ceasuri.
Bineînțeles că nu a decretat cineva ca Elveția să fie kilometrul zero al ceasurilor, ci mai degrabă a existat un cumul de factori externi și interni pe care elvețienii au știut să-l folosească în avantajul lor.
Ce a fost mai întâi: ceasul sau Elveția?
Răspunsul este destul de clar: ceasul. Până ca elvețienii să devină ceea ce sunt azi, alte țări dețineau supremația în orologerie. Anglia, de pildă, în preajma lui 1800 producea aproximativ 200 de mii de exemplare. Și nu numai asta, dar tot de pe meleagurile engleze au venit și câteva invenții importante pentru ceasurile de astăzi. Cum ar fi cronometrul marin inventat în 1730 de John Harrison, care putea indica longitudinea, revoluționând astfel navigația pe apă. Asta în timp ce francezul Jean-Antoine Lépine, în anul 1764, a adus îmbunătățiri semnificative mecanismului ceasului de buzunar, făcându-l mai subțire. Acestor exemple li se alătură și alte invenții de origine olandeză sau germană, prin care s-au putut micșora piesele, punându-se astfel bazele ceasului modern. Așadar, la începutul secolului al XIX-lea Elveția nu era nici pe departe un jucător de calibru în piață.
Jura Silicon Valley
Între munții Jura și lacul Neuchâtel, în câteva mici orașe pitorești, au apărut unii dintre cei mai cunoscuți producători de ceasuri. Munții Jura se află la granița dintre Franța și Elveția. La baza acestora se află o zonă care s-a transformat la începutul secolul al XIX-lea într-un nod important pentru industria orologeriei. Pe harta de mai jos, în chenarul verde, se află regiunea menționată, iar marcate cu roșu sunt cele mai importante localități. În Saint-Imier a fost înființat Breitling. În Le Locle și-au început activitatea producători precum: Mido, Zodiac, Tissot, Ulysse Nardin, Zenith, Montblanc, Certina sau Universal Genève. Din localitatea Le Brassus au pornit Audemars Piguet și Blancpain. Iar orașul La Chaux-de-Fonds a găzduit și el multe nume mari: Movado, Bell&Ross, Omega, Vulcain, Girard-Perregaux și mulți alții.
Probabil că regiunea Jura s-a dezvoltat în această direcție și datorită poziției sale geografice, fiind foarte aproape de granița cu Franța și Germania. Astfel, e posibil ca zona să fi fost influențată pe de o parte de invențiile și dorința francezilor pentru lucruri exclusiviste și, pe de altă parte, de precizia cultivată de germani. E o teorie, de ce nu? Dar și alți factori au contribuit la dezvoltarea industriei ceasurilor din Elveția.
Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna…ceas.
Unul dintre factorii care au contribuit la creșterea semnificativă a producției de ceasuri elvețiene în perioada respectivă a fost clima. Fiind o zonă montană, în anotimpul rece locuitorii nu mai puteau desfășura activități agricole obișnuite. Pentru a se întreține, au fost nevoiți să lucreze pentru producătorii de ceasuri. Astfel s-a dezvoltat o tehnică nouă:
Établissage – Procedură pentru fabricarea ceasului și / sau a mecanismului, începând de la componente, asamblarea diverselor părți, montaj și până la inspecția finală înainte de ambalare și expediere.
Prin acest sistem, companiile (établisseurs) și-au organizat producția de componente și asamblare a ceasurilor, cu ajutorul locuitorilor care lucrau de acasă pe timpul iernii (remote work de secol XIX). Unii produceau cadranele, alții componentele interne și tot așa până se asambla produsul finit. Sistemul établissage a permis industriei de ceasuri elvețiene să profite la maxim de forța de muncă diversificată a miilor de meșteșugari existenți în zonă. Iar acest lucru a oferit posibilitatea marilor producători să fabrice mult mai repede piesele.
Avantajul geografic și clima au sporit astfel semnificativ producția de ceasuri a Elveției. Dacă la începutul anului 1800 Anglia și Elveția făceau fiecare câte 200 de mii de exemplare de ceasuri, la 1850 elvețienii deja fabricau cu 2 milioane mai mult decât englezii.
Competiția. (Care competiție?)
În fața tăvălugului elvețian, nu părea că stă nimeni. Și asta se întâmpla din câteva motive.
În primul rând, datorită organizării de care am vorbit mai devreme, în regiunea Jura s-a format treptat un mic cartel economic. Concentrarea geografică a industriei și interdependența societăților de profil a creat contextul ideal pentru asociere și protecție reciprocă prin fixarea prețurilor.
În al doilea rând, deși articolele nu erau neapărat calitative, producția foarte mare de ceasuri avea nevoie de piețe de desfacere. Așa au apărut multe exemplare swiss made în Anglia, Franța și America.
Apoi, după cum istoria ne-a învățat, Elveția a avut mereu un statut special. În timpul celor două războaie mondiale, elvețienii au reușit să-și păstreze neutralitatea. Iar datorită acestui privilegiu, au căpătat anumite avantaje în fața altor producători din alte țări. Atunci când concurenții săi se aflau în plin război, având toate resursele îndreptate către alte ramuri de activitate, Elveția se bucura de pace, liniște și stabilitate.
O nouă perspectivă.
Probabil că dacă ar fi continuat să producă ceasuri de proastă calitate, Elveția nu mai devenea azi cea mai importantă țară producătoare de ceasuri. Dar, pe la sfârșitul secolului XIX, întreprinzătorii elvețieni au schimbat strategia și au început să facă ceasuri calitative la prețuri mai ridicate, pentru un public nou. Au apărut în acea perioadă branduri de notorietate precum Longines, Omega sau Patek Philippe.
Toți acești factori au contribuit treptat la poziționarea Elveției ca lider în industria orologeriei. Din această postură au reușit să treacă peste criza ceasurilor quartz, peste recesiune și să rămână și astăzi cea mai importantă țară producătoare de ceasuri.
The Swiss have that image of producing quality at the highest level, as Germans have the image of producing the best cars of the world. And you just cannot just copy this. – Georges Kern, CEO IWC Schaffhausen.
Surse:
- Coordination and Information Historical Perspectives on the Organization of Entreprise, Naomi R. Lamoreaux, Daniel M. G. Raff, 1995.
- https://www.nytimes.com/2014/11/21/style/international/what-enabled-switzerland-to-dominate-watchmaking.html
- https://www.hautehorlogerie.org/en/
- https://en.wikipedia.org
