În planificarea road trip-ului, am știu de la început că anumite destinații de pe listă vor fi de sacrificiu. Având timp și resurse limitate, a trebuit să prioritizăm ce ne dorim să vedem mai mult, restul obiectivelor trecând pe plan secundar – ce apucăm să facem bine, ce nu, aia e. În această ecuație, Zagreb a fost o destinație de sacrificiu – adică am privit orașul mai mult ca o punte de legătură.
Am pornit de la Arad înspre Zagreb pe la 8 dimineața. Am trecut foarte repede de Nădlac și am intrat pe autostrăzile ungurilor, care sunt brici. Pe drum am oprit la lacul Balaton, unde nu ne așteptam să găsim mare lucru. Dar ne-a depășit cu mult așteptările. Despre asta mă gândesc să povestesc separat, că poate apucăm să mai facem o baie și la întoarcere. 🙂
La Zagreb am ajuns pe la ora 15.30 – deci în 7,5 ore am traversat Ungaria și am ajuns și în Croația, cu mai multe opriri mici pe drum și una de vreo oră jumate la Balaton. Știind de la început că nu vom avea prea multe ore de vizitat în Zagreb, am ales un hotel ultra-central (cu parcare), care să ne permită să ne mișcăm repede prin oraș. Și s-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă. Dacă aveți vreodată nevoie, recomand Zig Zag, deși prețul nu este cel mai prietenos. Dar este foarte bine poziționat și conectat (fix lângă există market, terase și restaurante, o stație de tramvai și Ban Jelacic Square), plus că oferă parcare subterană pentru 10 eur/zi.
Un duș mai târziu, eram deja în centrul orașului, pregătiți să vedem ce ne oferă. Centrul Zagrebului se împarte în Upper Town și Lower Town, din motive cât se poate de pragmatice – este construit pe o mică creastă, care ajunge la 122 m înălțime. Deci sunt multe trepte și pante de urcat, pe scurt. 🙂 Noi am decis să ne pierdem pur și simplu pe străduțe și obiectivele turistice ne-au ieșit singure în cale.
Am intrat în Kaptol, catedrala cu două turnuri, care este și un simbol al orașului. Am ajuns apoi în piața Dolac, destul de renumită pentru zecile de tarabe care vând fructe și legume proaspete, carne sau pește. La ora aia din zi nu am mai găsit nimic la fața locului, doar oamenii care făceau curățenie în urmă. Mergând mai departe și urcând pe străduțe, ne-am trezit deja în St. Mark’s Square, care mi-a plăcut foarte mult. Punctul de atracție de aici este acoperișul bisericii St Mark, decorat cu stema triunghiului regal Croația, Dalmația și Slavonia și stema orașului Zagreb, care datează din secolul 19.
Am văzut că au un funicular, dar nu am fost tentați să-l încercăm. În schimb, imediat lângă funicular am găsit o străduță boemă pe care vara se organizează un festival cultural – cu muzică, mâncare, băutură și tot felul de obiecte manufacturate. Am băut ceva rece, să ne revenim și am pornit mai departe.
Centrul vechi este plin de terase, cafenele și restaurante și aproape involuntar am dat peste acest loc – Mio Corazon. Mi-a atras atenția amalgamul de obiecte din interior și ne-am oprit totuși să servim câte ceva. Mi-a plăcut că am găsit acolo tot felul de combinații interesante de sangria și limonade. Eu am ales o limonadă cu apă de trandafiri, de exemplu, și a fost excelentă.
Ca loc de mâncare am ales Plac, de pe Trip Advisor, care este poziționat fix în piața Dolac. Meniul se bazează în principal pe burgeri, dar la ei am găsit și ”smalls” – poate traducerea în română vă sună cunoscut. 🙂 A fost o decizie bună și din punct de vedere calitate și din punct de vedere preț.
Destul de obosiți deja, eram hotărâți să pornim înapoi spre hotel. Dar pe ultima sută de metri am schimbat macazul și am aterizat la Zagreb Eye – locul de unde poți vedea orașul de sus. Biletul de intrare costă 8 euro/pers și acolo îți face un card personalizat (ne-a făcut poză), pe care îl poți folosi pentru a intra de mai multe ori în Observation Deck (până pe 31 ianuarie 2018), ceea este destul de ok. Plus că ai diverse reduceri la muzee sau restaurante. Deci dacă vreți să mergeți, musai să fie primul loc de pe listă, ca să și profitați de toate, zic. Din punctul nostru de vedere, nu a meritat investiția, mai ales că sus, când am ajuns, era deja muzică de club, dar o atmosferă dezolantă.
Motivați de reducerea de 20% la Muzeul Iluziilor, am pornit să-l căutăm. Nu l-am găsit, așa că ne-am oprit să mâncăm o înghețată (excelentă) la Vincek (e pe strada Ilica, dacă am reținut bine). Încă mai avem dezbateri dacă e cea mai bună pe care am mâncat-o până acum sau nu. Și cam așa s-a terminat ziua noastră în Zagreb.
Acum, câteva concluzii pe scurt:
– cred că ajunge o zi să vezi bine tot centrul orașului, din punctul meu de vedere; noi am avut jumătate de zi și tot am reușit să învăț străduțe și scurtături.
– culmea este că nu a fost deloc aglomerat și ticsit de turiști.
– ca prețuri, se situează pe la nivelul Bucureștiului, poate chiar un pic mai mici pe alocuri.
– nu am circulat cu mijlocele de transport în comun, dar am observat că tramvaiele sunt foarte populare la ei.
– semafoarele sunt foarte dese, dar bine sincronizate și nu am văzut niciun ambuteiaj (nici după-amiază când am ajuns, dar nici dimineață, la 8, când am plecat).
– au câteva chestiuni interesante, care cred că ar merita vizitate: Museum of Broken Relationships, Museum of Illusions, The Nikola Tesla Technical Museum (l-am văzut din mașină și mi-a atras atenția).
– peste tot prin oraș sunt copaci cu frunze arămii și frunze moarte pe jos, de îmi dădea senzația că a venit toamna; fie din pricina caniculei (peste 40 de grade în perioada asta), fie de la specia de copaci, habar nu am, dar mi s-a părut ciudat oricum.
– deși este un oraș plăcut, cu un vibe bun, nu știu dacă l-aș mai pune pe lista de ”must visit” în mod proactiv. Am avut și puțin timp la dispoziție să ne cunoaștem, e adevărat, dar nu pot să zic că m-a impresionat ceva în mod deosebit.
