Începe să devină extrem de enervantă problema serviciilor din România. Nu, nu suntem singura țară în care există un soi de miserupism față de clientul care îți calcă pragul. Dar despre isprăvile autohtone mi-ar plăcea să vorbim, pentru că de ele mă lovesc cel mai des. În restaurante, la hoteluri, în magazine, la benzinării și lista poate continua. Oamenii te trateză de sus, ca și când ți-ar face o uriașă favoare că te servesc, că te ajută să-ți găsești produsul potrivit sau că îți încasează banii. Te simți chiar prost că i-ai deranjat cu întrebări sau că ți-ai comandat un suc acolo. Și, cumva, ei știu că o întâmplare nefericită, un cuvânt urât aruncat sau o privire de lene și greață nu echivalează nicidecum cu pierderea clientelei. Asta mă supără cel mai tare de fapt.
Nu cer servilism și nici exagerare. Cer doar o atitudine potrivită locului în care ne aflăm. Dar să vă povestesc cum am ajuns aseară la apogeu.
Se dă ipoteza: un restaurant dintr-un mare mall bucureștean. Un restaurant cu pretenții, cu adaosuri comerciale mult peste limita bunului-simț. Pe masă ne sosesc mai multe meniuri, așa cum este și firesc. Firul se rupe, însă, în momentul în care am constatat că prețurile mele nu se pupau cu prețurile vecinului. ”Cum adică? La tine costă 13 lei și la mine 16? Adică de ce?”, întreb consternată. ”Nu știu. Păstrează și tu meniul până la final și vedem pe nota de plată.” În fine, masa se desfășoară în liniște și pace, să ne tihnească și nouă mâncarea. După o oră după ce terminasem de mâncat, constatăm cu stupoare că nimeni nu are de gând să debaraseze. Inutil să vă spun că este tare neplăcut să stai cu vraful de resturi în nas, în timp ce porți conversații despre viață și lume. ”Nu vă supărați!”, zic într-o doară. S-a supărat, desigur, după privirea pe care mi-a tras-o. ”Credeți că se poate să ne debarasați și nouă?”. ”Doamnă, localul este plin. Când să mai fac și asta?”, îmi spune pe un ton țâfnos, în timp ce debarasează masa de alături (clienți veniți după noi, desigur). ”Nicio problemă.”, gândesc. În continuarea serii, o prietenă varsă, din greșeală, paharul cu băutură pe masă. Stupoare. Noi nu avem niciun șervețel pe masă, în afară celor deja folosite și tolănite în farfurii și nimeni din personalul restaurantului nu pare a observa dezastrul. Ne ridicăm, cerșim șervețele de la vecini și începem să dereticăm. ”Nicio problemă.”, gândesc.
Se dă concluzia: Cum ar rezolva aceste situații un restaurant cu pretenții? Și ce ar fi trebuit să fac eu în acest caz?
Se dă demonstrația: Vine nota de plată. Produsele sunt înregistrate, bineînțeles, cu prețurile mai mari. O chem pe domnișoara responsabilă cu masa noastră:
”Mă scuzați că vă deranjez, în mod vizibil. Se poate să-mi explicați și mie de ce în acest meniu există un preț, iar pe notă alt preț?”
”S-au schimbat prețurile și nu am apucat să schimbăm toate meniurile. Nu este nicio problemă, stați liniștită.”
”Ba chiar este o problemă. Și, întâmplător, nu este singura.” Și încep să-mi trec în revistă of-urile de mai sus. Se întoarce și pleacă, lăsându-mă în mijlocul propoziției.
Peste 5 minute vine la masa noastră un domn cu zâmbetul pe buze și ne întreabă:
”Da, doamnă. Ia spuneți, ce vă nemulțumește?” Și reiau cu lux de amănunte ce v-am povestit și vouă mai sus. Primesc drept răspuns:
”Da, cu meniurile s-a întâmplat. Asta e. Oricine mai greșește. Mulțumim mult.” Se întoarce pe călcâie și pleacă.
Am constatat, așadar, că demersul meu a fost absolut inutil. Nimeni din localul respectiv nu dădea doi bani pe opinia unui client. Că doar ce? Dacă eu nu o să mai merg, nu vor fi alți 100 care să înghită în liniște serviciile deplorabile? Ba da, cu siguranță sunt. Acest gând confortabil este, de fapt, cel care îi determină pe acești oameni să nu ia niciun fel de atitudine față de situațiile neplăcute.
Eu nu am reușit să rezolv problema. Voi cum ați fi procedat?
Tweet
10 comments
baga si tu un nume de restaurant, sa se stie. serios, asa si-o iau, cand mai multi oameni le citesc review-urile negative.
Al Wady este numele lui.
Nu prea imi place mie atacul direct, nu este chiar stilul meu. Dar acum da, chiar merita. 
pai cine te-a pus sa mergi la restaurant la mall???
macar a fost mancarea buna?
M-a prins potopul acolo si mi s-a parut o varianta la indemana. In plus, am mai fost in restaurante in mall-uri si a fost ok. Dar iata, cand e sa vina necazul, vine…
Mancarea e buna, da.
Ai omis farfuria "foarte curata" :)).
Data viitoare posteaza numele. Asa-i cel mai eficient…
Am zis sa fiu gingasa si sa nu fac trimitere directa catre locul cu pricina. Intre timp, insa, am cedat rugamintilor si l-am specificat in comentarii.
Bun.
eu am in agenda telefonica nr de la opc.asa rezolvi. spui intai ca doresti sa vorbesti see you seful de sala sau seful restaurantului, pozezi cele 2 meniuri, notele de plata see you incasari diferite si apoi spui ca daca nu-ti taxeaza la pretul din meniu te vezi obligata sa faci o reclamatie la opc.desigur, pentru ca traim in romania, va trebui sa iei in calcul sa nu mai treci niciodata pe la acel local.si daca tot sunt atat de nesimtiti poate ne spui si numele. daca esti dispus sa-ti strici seara poti face ca mai sus.mie mi s-a intampla acum cativa ani sa trebuiasca sa luam niste materiale pentru casa si pe un raft aveau un pret iar pe alt raft al pret.am pozat cele 2 preturi, am luat cele doua etichete si am mers la casierie spunand ca vreau sa achit pretul mai mic.doamna de acolo , ca sisti nu se poate, ca am schimbat preturile si pe acela l-am uitat.si am am zis ca dezinformeaza clientul, ca nu au preturile corect afisate si ca vreau sa vorbesc see you seful de magazin.si am mers la seful de magazin, cu pozele in telefon, cu preturile in mana si see you telefonul pe call la OPC, s-a rezolvat totul si see you transport gratuit.nu este vina mea ca si client ca tu ai niste oameni care nu-si fac datoria.iar daca au gresit, sa plateasca! sincer , si eu am obosit sa mai rec see you vederea incompetenta si nesimtirea unora.solutia? plecati in alta tara!:)).
Treaba cu OPC-ul mi se pare atat de complicata si de anevoioasa… Si as face toate demersurile, nu-i problema, dar numai sa am certitudine ca lucrurile chiar se remediaza. Pentru ca, daca eu pierd timp si nervi, si apoi constat ca lucrurile s-au “aranjat” intr-un fel sau altul, mi-as face tot mie nervi.