Am tot rămas restantă cu povești din road trip-ul de anul ăsta și este cazul să recuperez. 🙂 Astăzi, despre Bratislava. Poate pentru că a avut nenorocul să urmeze la finalul unei vacanțe presărate cu multe locuri frumoase. Sau poate pentru că nici nu i-am alocat destul de mult timp. Cert este că Bratislava nu m-a impresionat absolut deloc. Ba chiar mi s-a întâmplat aici ceva extrem de ciudat, ce nu am mai experimentat în niciun alt oraș până acum. Cât am stat în Bratislava mi s-a făcut foarte dor de București.
Cunosc persoane care s-au îndrăgostit de acest oraș. Dar, în ceea ce ne privește, nu este cazul. Nu cred că a ajutat în vreun fel nici comparațiile inevitabile cu Viena sau Salzburg (sau chiar București). Comparații în urma cărora Bratislava a pierdut, pe rând, la toate capitolele: aspectul clădirilor, obiective turistice, calitatea mâncării, calitatea serviciilor, calitatea oamenilor, ordinea și disciplina.
Am petrecut două nopți aici, la finalul road trip-ului nostru. Și ceea ce am făcut a fost să luăm la picior Centrul Vechi al orașului. Seamănă puțin cu ceea ce se întâmplă la noi (mult mai bine întreținute clădirile, însă) și poți găsi o grămadă de magazine cu suveniruri, terase, restaurante, cofetării, baruri, night club-uri, saloane de masaj thai cu finalizare (așa scria pe o pancartă, nu este o figură de stil 🙂 ). Este simpatică zona, dar nu am văzut nimic ieșit din comun sau care să ne impresioneze în mod deosebit.
Ne-am așezat să bem o limonadă bună și a fost prima dată când mi-am dat seama, cu stupoare, că nu au obiceiul de a oferi bon fiscal. Ni s-a mai întâmplat, ulterior, și-n alte locații (centrale), deci aș putea să trag concluzia că este un obicei des întâlnit aici. Îți spun suma pe care o ai de plată și…cam atât. 🙂 M-am bucurat atunci, în sinea mea, pentru că mi-am dat seama că noi am evoluat mult în ultimii ani, din acest punct de vedere, mai ales în zonele urbane și intens traficate.
Cei mai mulți turiști din Bratislava (și am văzut chiar foarte mulți) sunt aduși din Viena, în excursii de o zi. Au știut să profite excelent de apropierea celor două orașe și n-au pierdut vremea deloc. Și sunt conștienți că oamenii vin aici doar pentru că este foarte la îndemână – nu special pentru oraș, în sine. Pe noi ne-au întrebat mulți de-ai zonei dacă rămânem peste noapte sau dacă ne întoarcem în Viena.
Zona Castelului Bratislava este, într-adevăr, foarte frumoasă și curată. Noi am optat pentru un tur de oraș cu un fel de trenuleț turistic (nu știu cum să-l numesc altfel), care a costat 10 euro de persoană și care ne-a dus și la castel. Găsești bilete chiar în Centrul Vechi sau în fața Teatrului Național. Mi-a plăcut mult audio guide-ul – structurat, cu multe informații utile despre oraș și despre istoria țării. Mult mai elaborat decât ceea ce se întâmplă în hop-on hop-off-ul din București.
Noi am văzut, așadar, castelul doar la exterior, pentru că nu am avut prea mult timp la dispoziție. Dar cred că merită să intri, să explorezi, să vezi despre ce este vorba. Pe lângă el trece Dunărea și de sus poți admira panorama orașului, inclusiv UFO Observation Deck – acest punct de observare a orașului, situat pe podul UFO. Nu am fost tentați să vedem despre ce este vorba, sincer, doar pentru că eram deja obosiți și căldura infernală din oraș nu ajuta deloc. Dar puteți găsi aici toate detaliile legate de acest turn, inclusiv costurile pentru intrare.
Una peste alta, prețurile mi s-au părut măricele în zona de centru, mai ridicate decât în București. Băuturile mi-au plăcut foarte mult, în schimb, mi se pare că se pricep bine la limonade și ice teas. Cel mai mult mi-a plăcut la Zylinder, chiar în centru, unde am băut o limonadă cu mere și soc absolut senzațională. Recomand cu mare căldură acest loc.
Bottom line, cu ce am rămas eu din această scurtă vizită: discrepanța foarte mare dintre cele două capitale europene, aflate la mai puțin de 100 km distanță una față de cealaltă. Viena și Bratislava fac parte din două lumi total diferite, practic. Și-mi pare rău acum că nu ne-am oprit mai întâi în Slovacia, cred că aș fi fost mai puțin aspră la evaluare.