Treaba este că abia ne-am întors dintr-un road trip prin Austria, ultima vacanță în doi, despre care am de gând să scriu pe blog tot felul de informații, pentru că mi-a plăcut tare mult și am descoperit o grămadă de locuri incredibil de frumoase. Ei bine, alegerea acestui road trip nu a fost deloc întâmplătoare. Ci strâns legată de un eveniment important din viața noastră. 🙂 Ca să setăm de la început cadrul de discuție.
Însărcinată în luna a șasea (e prima dată când spun asta în plen, pe interneți, și mi se pare tare ciudat într-un fel 🙂), cu restricții de a face abuz de apă sărată și soare (deci marea a ieșit din discuție), cu o mare aversitate față de avioane (nu știu de ce, dar drumul spre Cipru a fost un chin și o agitație totală și eram abia în luna a patra atunci), ne-am hotărât să luăm drumul muntelui, cu mașina. Având experiența road tripului de anului trecut, din Croația, știam exact la ce să ne așteptăm, așa că nu am stat pe gânduri.
Despre cum ne-am organizat drumurile și ce am văzut în fiecare zi voi reveni cu articole separate. Despre ce a însemnat această vacanță pentru mine – cu o burtică consistentă și un bebeluș destul de nărăvaș – am lăsat detalii mai jos. Desigur, este diferit pentru fiecare persoană în parte și eu nu pot decât să mă bucur că am fost norocoasă ca totul să meargă perfect.
Drumul. Au fost câteva zile destul de dificile de-a lungul road trip-ului, în care am petrecut 7-8-9 ore pe drum (București-Cluj, Cluj-Viena, Bratislava-Timișoara, Timișoara-București), ceea ce este extrem de obositor oricum, fără alte circumstanțe. Pentru că știam ce mă așteaptă, însă, am avut grijă să avem la noi în permanență apă și fructe, ca să ne hidratăm corespunzător. Eu mi-am luat o pernă pentru spate, care să-mi ofere mai multă susținere și mai mult confort pe drum. Am oprit de fiecare dată când a fost nevoie, pentru a ne mișca 5 minute și a lua o gură de aer proaspăt – mai des decât am fi oprit în mod normal, poate.
Programul. L-am organizat astfel încât să putem alterna, pe cât posibil, zilele mai liniștite cu cele foarte agitate, în care aveam mult de mers/vizitat. Ca să evităm situațiile de suprasolicitare sau oboseală maximă. Desigur, am renunțat la ieșirile în oraș noaptea, ca să ne putem odihni cât trebuie și am mutat activitățile mai degrabă în prima parte a zilei.
Watch-outs generale. În funcție de ce știe fiecare că-i priește sau nu, trebuie puțină atenție la restaurantele alese, pentru ca mâncarea să fie bine preparată. Eu am și un plan de tratament, așa că am avut grijă să am la mine tot ce-mi trebuie pentru întreaga perioadă. Am fost mai precaută decât în mod normal cu expunerea prelungită la soare, am avut mai multă grijă cu zonele super aglomerate (în care oamenii se îmbulzesc și se împing) și cam atât. În rest, ne-am bucurat de toată frumusețea Austriei! 🙂
Revin cu impresii de pe drum.
